L.D.T.: Prima întrebare: cînd ți-ai lăsat părul să crească atîta, te-ai gîndit că vei fi considerat mare poet? Dar cînd ți-ai lăsat burta să crească la ce te-ai gîndit?
Ș.A.: Când mi-am lăsat părul să crească știam deja că sunt un poet, poet în adevăratul sens al cuvântului. Când mi-am lăsat burta să crească, mi-am zis că nu ar strica să devin prozator.

L.D.T.: Ai o soție frumoasă, Magda, și un copil asemenea, Ștefan. Cîte poezii le-ai dedicat și despre ce era vorba în ele?
Ș.A.: Magdei i-am dedicat poezia Mirosul de sân plin cu lapte, iar fiului meu i-am dedicat ciclul de poeme Cântec de leagan pentru asasinul meu.

L.D.T.: Urît din partea ta că i-ai dedicat soției o poezie pornografică. Dar apropo de poezie pornografică, ce părere ai despre curentul literar dominant în aceste momente, catalogat de unii așa cum ți-am catalogat eu poezia?
Ș.A.: Magdei și fiului meu îi dedic întreg volumul, iar despre curentul dominant astăzi nu am auzit. Eu reprezint propriul meu curent literar, va fi dominant mâine (5 noiembrie 2006). Îmi va purta numele.

L.D.T.: Observ că te bîlbîi, roșești, suspini, transpiri (asta o zicem așa, la derută, ca să creadă oamenii că-i un interviu făcut face to face). Ai probleme cardiace? Apropo de inimă, doua întrebari: unu, scrii din inimă? doi, scrii despre probleme legate de inimă (adică despre dragoste, dacă-s prea subtil ca să pricepi)?... A, încă ceva, observ că faci dezacorduri. Sînt licențe poetice sau, pur și simplu, n-ai o treabă cu gramatica?
Ș.A.: Am o inimă mare, scriu despre organele interne, în general, ale mele și ale confraților mei scriitori. Iar Magda și fiul meu reprezintă o unitate, substantiv la singular, nu e nici un dezacord deci.

L.D.T.: Frumos răspuns cu privire la dezacorduri. Sigur, nu te absolvă, pentru mine rămîi un om care n-are treabă cu gramatica, dar, oricum, te-ai scos in fața cititorilor. Să revenim însă. Zici că scrii despre organe deci! Organe umane sau și de animale (porc, vită etc.)? Dar despre organele externe scrii (adică despre cele mai vizibile la bărbați, dar care nu le lipsesc nici femeilor)? Dar despre organele care reprezintă statul (poliție, politicieni, femei de serviciu etc.)?
Ș.A.: Scriu despre tot ce poate fi scos la iveală, așezat în fața lumii la vedere. Am un poem despre o ureche de porc, altul despre organul masculin al facerii (la păsările de curte), am un poem despre organul de partid și de stat, cel provenit din marinărie, nu cred că ai auzit. Femeile care îmi fac servicii sunt privilegiate, ele au uneori onoarea de a fi primele cititoare ale unor poeme.

L.D.T.: Magda, soția ta, care de fapt îți scrie cele mai bune poezii, știe că diverse femei îți fac servicii, așa cum te exprimi mai sus? Dacă da, ce treabă are chestia asta cu literatura?
Ș.A.: Soția mea este cea care îmi scrie toate poemele, toate articolele, toate scrisorile pe care le expediez spre neant. Cum aș mai putea da interviuri altfel? Soția mea este cea care îmi așază degetele pe tastatura nimicniciei. Totul are legatură cu literatura, mă gândesc acum la femeia care în fiecare noapte se roagă pentru mine. Ea e femeia Dumnezeu.

L.D.T.: Șerban, observ aici că vorbim prea mult despre soția ta, ceea ce mi-ar putea provoca probleme cu soția mea. Deci să părăsim subiectul și să revenim la literatură. Soției tale îi place literatura?
Ș.A.: Are un prozator pe care-l citește necontenit, dar mai bine nu-i dau numele ca să nu ai probleme și mai mari cu soția ta.

L.D.T.: Hai să vorbim atunci despre acel prozator. E prozatorul ei preferat? Dacă răspunsul e pozitiv, atunci care sînt poetul ei preferat, criticul ei preferat, dramaturgul ei preferat, astronomul ei preferat? Dacă răspunsul e negativ, atunci mă duc să mă împușc.
Ș.A.: E prozatorul ei preferat, în consecință... Poetul ei preferat e criticul literar Ș.A., pentru că e expresia ei fidelă.

L.D.T.: Bine, toate femeile sînt fidele, asta-i un lucru cert și de netăgăduit. Numai noi, bărbații, sîntem infideli. Tu ai fost vreodată infidel? În artă, vreau să spun.
Ș.A.: Sunt infidel doar față de mine însumi, sunt infidel poeziei atunci cînd scriu proză, sunt infidel criticii, atunci când pictez frumoase peisaje de toamnă, sunt infidel față de tot ce mă înconjoară atunci când încerc sa mă dezic de ceea ce sunt și de ceea ce nu sunt. Și mai ales când merg la pescuit sunt cel mai mare infidel. Viața e crudă, sunt infidel față de ea, încercând să fiu spiritual, știind foarte bine cât de mult suferă balenele eșuate la malul oceanului.

L.D.T.: Dragă Șerban Axinte, ești aproape genial! Îți mulțumesc mult pentru amabilitatea ta. O ultimă întrebare culturală vreau să-ți adresez: îți dai seama că eu ți-am pus întrebările cu î și sînt, iar tu ai dat răspunsurile cu â și sunt? De vreme ce interviul nostru era unul oral, față în față, adică, cum dracu s-a putut întîmpla așa ceva? Ce părere ai, e de vină Academia pentru asta?
Ș.A.: Nu, cred că singurul vinovat pentru asta e cel care a născocit titlul Adio adio patria mea, cu î din i, cu â din a. Academia e inocentă.

L.D.T.: Îți mulțumesc mult și, în final, vreau să-i dedic o melodie soției tale: „Magda, nu-l mai lăsa la pescuit, că acolo cică-i infidel!“.
Ș.A.: Și eu îți mulțumesc și îți urez succes în cariera muzicală.