MONICA LOVINESCU – 83. ACASÃ, LA PARIS ȘI LA FÃLTICENI



Monica Lovinescu împlinește la 19 noiembrie 83 de ani. Voci autorizate de bio-bibliografi care au alcătuit siteul neoficial al familiei de celebri literați, Lovinesti.ro, furnizează informații despre viața și opera scriitoarei: S-a născut la București, la data de 19 nov.1923. Fiică a criticului Eugen Lovinescu, își petrecea vacanțele la Fălticeni, împreună cu ceilalți verișori, ale căror jocuri le conducea Anton Holban. Monica ,”o negresă mărunțică, sprintenă și inteligentă”, se simțea bine în târgul unde exista și tentația iarmarocului de Sf.Ilie.
Fiica criticului și-a făcut studiile la București. Licențiată în Litere și Filozofie (1947), a fost asistenta lui Camil Petrescu la Seminarul de artă dramatică al acestuia. Ca adolescentă, publică proză scurtă în „Vremea”, „Kalende” etc. și un roman editat de „Revista Fundațiilor Regale”, în mai multe numere.
În septembrie 1947, cu o bursă a statului francez, Monica Lovinescu pleacă la Paris. La începutul lui 1948, cere azil politic . Lucrează un timp ca regizor, publică articole despre literatura română și despre ideologia comunistă în reviste prestigioase ca: "East Europe", "Kontinent", "Preuves", "L'Alternative", "Les Cahiers de l'Est", "Temoignages", "La France Catholique". Este autoarea capitolului despre teatrul românesc din "Histoire du Spectacle" (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard). Traduce cărți românești în franceză (sub pseudonimele Monique Saint-Come și Claude Pascal, n.m.). Se căsătorește cu scriitorul și filozoful Virgil Ierunca (recent dispărut), luând o atitudine tot mai tranșantă împotriva regimului comunist din țară. Din 1951, contribuie cu emisiuni literare și muzicale la Radiodifuziunea Franceză. Colaborează din 1962 la postul de radio” Europa Liberă”, unde avea două emisiuni săptămânale: "Actualitatea culturală românească" și "Teze și Antiteze la Paris", care au avut o puternică influență în viața culturală a României, privată de informații reale asupra evenimentelor culturale și politice din Occident.
În 1977, Nicolae Ceaușescu aprobă lichidarea incomodei crainice, care este bătută crunt, în fața locuinței din Paris. Dusă în comă la spital, scapă cu viață. Departe de a se liniști, continuă cu înverșunare să dezvăluie teroarea din țară. Colaborările la „ Europa Liberă” încetează în 1992, pentru că postul și-a restrâns activitatea.
În exil a publicat și la numeroase reviste românești: "Luceafărul", "Caiete de dor", "Ființa românească", "Ethos", "Contrapunct", "Dialog", "Agora", a participat la cenacluri literare, s-a apropiat de mulți reprezentanți din elita românească a exilului, a conlucrat îndeaproape cu personalități de frunte. E de ajuns să-i amintim pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Teodor Cazaban. A încercat să-l înțeleagă și l-a susținut pe prozatorul Paul Goma.
Pentru întreaga sa activitate de ziaristă și critic literar, Monica Lovinescu a fost distinsă cu Diploma de Onoare pe anul 1987 a "Academiei Româno-Americane de Științe și Arte". Din anul 1990 editura Humanitas a început să-i publice cărțile, jurnalul și cărțile de studii și articole citite la Europa Liberă.
A publicat, după 1989, în România: Unde scurte (Humanitas, 1990)
Întrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ștefan Lupașcu și Grigore Cugler (Cartea Românească, 1992)
Seismografe. Unde scurte II (Humanitas, 1993)
Posteritatea contemporană. Unde scurte III (Humanitas, 1994)
Est-etice. Unde scurte IV (Humanitas, 1994)
Pragul. Unde scurte V (Humanitas, 1995)
Insula Șerpilor. Unde scurte VI (Humanitas, 1996)
La apa Vavilonului I (Humanitas, 1999)
La apa Vavilonului II (Humanitas, 2001)
Jurnal 1981–1984 (Humanitas, 2003)
Jurnal 1985–1988 (Humanitas, 2003)
Jurnal 1990–1993 (Humanitas, 2003)
Jurnal 1994–1995 (Humanitas, 2004)
Jurnal 1996–1997 (Humanitas, 2005)
Jurnal 1998–2000 (Humanitas, 2006)
În dialog cu Doina Jela, Monica Lovinescu a scris un volum cutremurător, Această dragoste care ne leagă, în care este evocată figura mamei sale, Ecaterina Lovinescu, arestată de comuniști la vârsta de peste 70 de ani. Soția criticului Eugen Lovinescu a murit în închisoarea din Jilava și a fost îngropată într-o groapă comună.
De-a lungul timpului și până în zilele noastre, revistele literare sucevene, conduse adesea de personalități ce încă posedă vederi misogine și totalitare, au refuzat cu obstinație să acorde prețuirea cuvenită marii scriitoare ce a fost atât de legată de Fălticeni și de București, de România și de cultura română. Botoșaniul, în schimb, care a absorbit în instituțiile sale culturale și personalități din Bucovina ce încă sunt persecutate, precum Monica Lovinescu, în însuși ținutul de origine, a editat, cu ocazia celei de a 80-a aniversări a marii scriitoare acum pariziene un număr de referință pentru România al prestigioasei reviste Hyperion, condusă de cunoscutul scriitor Gellu Dorian, membru al Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România. Totuși, o mare ignoranță culturală dublată de orbirea încă politică fac ca nenumăratele organizații guvernamentale și nonguvernamentale ce primesc fonduri pentru dezvoltarea acțiunilor tradiționale sau a site-urilor internautice ale culturii românești să nu aloce interesul cuvenit nici Monicăi Lovinescu și operei sale, cum nici unor alte nume importante ale literaturii de limbă română. Prin această atitudine discriminatoare se încalcă unul din principiile fundamentale ale Uniunii Europene, care se fondează pe diversitate culturală, etnică, politică, socială, juridică, iară nu pe reflexe totalitare, discriminatoare…Pe de altă parte, tânăra generație, aflată în căutarea modelelor de viață, este îndepărtată și de la șansa recuperării Monicăi Lovinescu în chip de model de demnitate umană și de valoare literară reală, realizată prin educație, învățătură continuă și creativitate, competiție reală și opoziție față de spălarea creierului și față de anihilarea libertății de expresie generată de dictaturi.
Ar fi un gest de mare greutate culturală ca autoritățile sucevene să se gândească în mod serios: Monica Lovinescu este o personalitate la care liberalismul cultural a atins expresia desăvârșită a sintezei dintre valoarea morală și cea literară. Ea se află de mult în Europa, ca ambasador al României reale, dar cei de acasă ar putea să-i trimită mai multe semne de prețuire și respect, la împlinirea vârstei de 83 de ani. Titlurile de Cetățean de Onore ale orașelor bucovinene încă se duc, adesea, în direcții cel puțin surprinzătoare…

Monica Lovinescu face parte din Comisia Prezidențială pentru analiza și condamnarea regimului totalitar comunist din România.


Angela FURTUNÃ



Scriitoare, publicistă
Membră a Uniunii Scriitorilor din România


[email protected]


***
Blog Angela Furtuna