Bătălia de la Termo-pile


În luna august a anului 480 înainte de Hristos, Persia, condusă de regele Xerxes I, în fruntea unei armate de peste un milion de persani, după aprecierea lui Herodot, sau 300.000, după estimarile moderne, amenința alianța orașelor stat din Grecia antică cu invazia, și încorporarea în Imperiul Persan. În strâmtoarea Termopile, Leonida, regele Spartei, în fruntea unei armate de numai 300 de spartani, și 7000 de greci, a luptat cu un eroism legendar împotriva armatelor persane, deși raportul de forțe îi era clar defavorabil. Deși bătălia de la Termopile este pierdută de Leonida, el a reușit să încetinească armata persană suficient, încât să ofere Greciei timp pentru confruntarea decisivă.

La aproape două milenii și jumătate de la această bătălie, localitatea Termo-pile devine, din nou, teatrul de luptă dintre Parlamentul României, în fruntea unei armate de 20 de milioane de alegători, și președintele României, în fruntea aceleiași armate. Este timpul în care în farmaciile spitalelor României nu se găsesc medicamente pentru alegătorii bolnavi; în economie, nu se găsesc locuri de muncă; în centralele termice, sau în calorifere, nu se găsește căldură; pentru alegătorii asistați social, nu se găsesc bani; în ranițele partidelor, nu se găsesc planuri de luptă; armatele nu au arme; serviciile de informații, nu au legi, să informeze obiectiv, și politic correct, cele două tabere ; societățile de stat, sau private, oferă salarii sub cele de supraviețuire alegatorilor care au privilegiul să aibă un loc de muncă; țăranii mai au încă pământ, pentru care nu au nici măcar bani pentru exploatare; prețurile de întreținere ale armatelor de alegători cresc, pe seama celor care mai luptă, încă, la locurile de muncă; bătrânii mor cu o rată de zece mii pe județ, pe an; marii corupți mișună de 17 ani; tot de 17 ani, justiția este oarbă; instalațiile de apă ale țării, ca și întreaga infrastructură, în general, stau să își dea duhul; sufletele alegătorilor, și ele, stau; Europa primește România în Uniunea ei, pentru a asista la lupta dintr-un fotoliu cu o poziție mai bună; America, Rusia, și China, se oferă să trimită celor două tabere, scenariști și regizori; sunt la mare pret parlamentarii, și alegătorii, și președinții cu bani; sunt devalorizați alegătorii cu o brumă de înțelepciune; în această luptă surdă, intestină, arma comună, arma tuturor, de la calic la bogătan, de la corupt la erou, de la alegător la președinte, sau parlamentar, are un singur numitor comun: nu limba. Nu țara. Nu comunitatea. Ci localitatea în care se va da bătălia. Bătălia pentru interesul, nu național, nu comunitar, nu European, nu Planetar, nu Universal, ci personal.. Localitatea Termo-pile.
Cunosc alegători ai căror copii, absolvenți de facultate, aleargă de ani pentru un loc de munca. Susțin 4-5 interviuri pe săptămână. La sfârșit, li se spune amabil: “sunteți bun, dar avem alți doi candidați, din Termo-pile.”
Cunosc alegători ai căror bătrâni au murit cu zile în spital; La sfârșit, nici măcar nu li s-a spus amabil: “nu ați avut părinții din Termo-pile.”
Cunosc alegători care și-au pierdut nu numai banii, ci și sănătatea, în procese. La procesul final, pierdut, judecătorul a argumentat sentința: “nu sunteți din Termo-pile.”
Cunosc alegători a căror familie trăiește din 100 de pâini pe lună. De curând, diriguitorii le-au tăiat și aceste pâini, spunându-le: “să ne vedem la Termo-pile”.
Cunosc alegători care și-au spus pretutindeni off-ul, și au fost primiți pretutindeni liber, și cu bunăvoință. La sfârșit, auditorii au constatat, fie și nespunând nimic: “Nu aveți o Termo-pilă…”
Cunosc politicieni și președinți care nu au putut sa pună nici măcar un pesmet în ranița unui alegător, dacă nu au avut o Termo-pilă.
Este nedrept să atribuim localității Termo-pile toate victoriile noastre. Așa cum ne învață și istoria, localitatea Termopile a fost locul unei înfrângeri glorioase. O întrebare pe care un alegător român nu și-o pune, singur, după ce o problemă vitală, existențială, îi este rezolvată în Termopile, este: “Termopile mi-a rezolvat o problemă de viață. Ce am făcut eu pentru Termopile? Ce fac eu, nu o singura dată în viață, pentru Termo-pile, ci în fiecare zi, pentru Termopile?”
Îmi fac datoria ireproșabil la serviciu? Sunt plătit pentru asta. Dacă nu sunt plătit la cât consider că merit, nu este de vină Termopile.
Altceva, ce mai fac? Îmi fac datoria ireproșabil față de familie? Sunt recompensat pentru asta prin viața din familie. Dacă nu sunt recompensat, nu este de vină Termopile.
Sunt un credincios exemplar? Îmi fac datoria față de Dumnezeu? Tot ceea ce am, i se datorează. Dacă nu am cât consider că merit, nu este de vină Termopile.
Întrebarea rămâne. Pentru fiecare zi, a fiecărui alegător român. Ce fac eu, în fiecare zi, pentru Termopile?
Dacă ajung la concluzia, sinceră, că nu fac nimic, să nu mă mir că președintele se luptă cu parlamentul. Și viceversa. Care face mai mult pentru… Termo-pile?... Termopile?...

15 februarie 2007