GAZ DE FOC

Oftând ușurată, Beti se trânti pe un scaun. De abia trecuse de ora douăsprezece, dar ea se simțea deja grozav de obosită. Avea și de ce: era în picioare de la cinci jumate, când bebelușul începuse să plângă de foame. Soțul, care pleca la serviciu, ceruse și el de mâncare.
- O să fie o zi grea azi, a anunțat-o Mirel, cu mâna pe clanță. Vin belgienii ăia pentru contract, că la ei nu se ține seama că e ajun de Crăciun… Cred că o să trebuiască să-i invităm și la un dejun de afaceri.
Apoi masa copilului, la ora nouă, ieșirea după pâine, gătitul, masa de prânz, pentru ăla micu’… Să mai zică, cine are curaj, că e bine să stai acasă. Of, de-ar începe odată serviciul, să se mai odihnească și ea!…
Deodată, liniștea din apartament fu spartă de bim-bam-ul de la intrare.
- Cine … mă-sii o fi la ora asta? Dacă îmi trezește copilul, îl omor! (într-adevăr, dinspre pătuț se auzi un scâncet).
Beti se uită prin vizor. Pe scară se vedea un necunoscut, un tânăr care arunca priviri iscoditoare în toate direcțiile. Simțind mișcare, omul strigă:
- Sunt de la…
- Mai încet, domnule, că-mi trezești copilul! reacționă Beti.
Cel de afară reluă, mult mai încet:
- Am venit în control. Sunt de la Rețele…
- Ce spuneți? De unde? întrebă gazda. Pleacă, domne, de-aici, cu controlul’ dumitale. Știe toată lumea escroci din ăștia care se dau drept inspectori de la Rețele Electrice…
- Doamnă dragă, dar eu nu sunt de la Rețele Electrice! Sunt de la Gazcom, să văd instalația de gaz metan!
- A, de la gaz?! Păi atunci, intrați, îmi cer scuze, dar mă feresc și eu… Acum câteva zile a venit unul la o cunoștință de-a mea, i-a zis că-i de la Curent și i-a luat o grăma’ dă bani pe niște chitanțe false.
Vizitatorul, după ce-și frecă, îndelung, picioarele pe preșul de la intrare, își expuse scopul vizitei:
- Trebuie, doamnă dragă, să văd câte focuri aveți, dacă instalația e corespunzătoare… Cine v-a făcut-o?
- Þeava de gaz? Păi, era o firmă în vecini, “Fitingul” S.R.L. Acuma s-a mutat.
- Era autorizată?
- Ãăă … păi cam era, că dumnevoastră, de la gaz, ne-ați recomandat-o, dacă nu mă-nșel. Da’ cum, nu știți de ei?
- A, ba da, ba da, recunoscu inspectorul. Cum îi zice, câte focuri aveți?
- Păi să … două.
- Îmi arătați aprobarea de la regie?
- Da, sigur.
Și Beti, urmărită cu atenție de vizitator, deschise un sertar și începu să caute.
- V-a căzut ceva pe jos, îi atrase atenția bărbatul.
- Mersi, răspunse gazda, băgând repede în buzunarul de la pieptul capotului cele două hârtii de câte o sută de dolari. Asta e? arătă ea o hârtie.
- Da, da … hai să-mi arătați unde aveți arzătoarele, pretinse controlorul.
Femeia îl conduse în bucătărie.
- Aici avem soba și aragazul. Iarna fac foc la sobă, că încălzesc și bucătăria, iar vara numai la aragaz.
- Stați puțin, nu prea e-n regulă. Scrie-n aprobare așa ceva?
- Păi, nu-i nevoie, că nu le aprindem pe amândouă odată
- Credeți dumneavoastră că nu-i nevoie. Ba este, doamnă dragă, iar dacă n-o aveți, mă tem că va trebui să vă amendez!
Beti, descumpănită, rosti:
- A … mendă?!
- Hai, nu vă speriați, că nu-i mare. Numai 100 de dolari.
- Cum 100 de dolari?
- În echivalent, dacă nu aveți valută. Nici o problemă. Mai aveți și alt foc?
Beti întârzie cu răspunsul.
- V-am întrebat ceva, reluă controlorul, cu o voce devenită, brusc, tăioasă.
- Da … mai …
- Trebuie să-l văd.
Cu pași nesiguri, femeia își conduse oaspetele în camera bebeleșului. De frică, uitase că acesta dormea.
- Aici, arătă ea soba.
Controlorul examină câteva clipe soba albastră. Apoi spuse, apăsând fiecare cuvânt:
- Doamnă dragă, teracota aceasta prezintă numeroase fisuri în teracotă care pun în pericol siguranța circu … vreau să spun sigurantă instalației. Aveți mare noroc că n-ați sărit în aer pân-acuma!
Încă de la primele cuvinte ale bărbatului, sugarul începu să scâncească. Apoi izbucni în urlete.
- Aoleu, mi-ați trezit copilul! strigă Beti, furioasă. Sunteți mulțumit?
Debusolat, pentru o clipă, de furia femeii, controlorul contraatacă:
- O sută de dolari pentru sobă!
Parcă înțelegând grozăvia sentinței, copilul urlă și mai tare. Beti nu mai știa ce să facă.
- De unde, Doamne iartă-mă, să vă dau atâția bani?
Cu ochii ațintiți către buzunarul capotului, inspectorul spuse tare, fiecare vorbă a sa fiind subliniată de câte un strigăt al sugarului:
- Dacă nu plătiți pe loc, treaba dumneavoastră, amenda se dublează, o puteți achita și la casieria firmei în termen de patruzeci și opt de ore. Da’ vă spun: dublu!
Renunțând la intenția schițată de a-și lua copilul în brațe, Beti se întoarse, din nou, lângă controlor.
- Dublu?
- Ãsta e regulamentul, doamnă dragă. Dublu! strigă el, ca să acopere plânsul copilului.
Beti se mai îndreptă o dată spre pătuț, dar din nou se răzgândi, deschise sertarul cu acte, căută câteva clipe și scoase două bancnote verzi.
- Strângeam și noi bani de mașină, spuse ea. Da’ acum… Aleluia!
- Să vă scriu chitanță, anunță, ceva mai calm, bărbatul, așezându-se la masă. Deci … 100$ pentru aia … așa … încă una de 100$ pentru sobă. Pofțiți, doamnă dragă, aveți aici chitanțele, da’ să știți, că tot trebuie să remediați …ăăă, dar stați un pic, c-am uitat să verific instalația, spuse el, ridicându-se brusc de pe scaunul care căzu, cu zgomot, pe spate.
Stârnit, copilașul își înteți plânsul.
- Þevile? întrebă, aproape buimacă, Beti.
- Sigur că da, doamnă dragă. Aaa, ia uite, aici e îndoită.
- Da’ are un d-ăla, cum îi zice?…
- Văd că are colțar, dar asta e interzis! Ca să nu mai vorbim de robinetul ăsta, care e interzis!
- De acolo se-nchide focul.
- Nu se mai poate, de mâine vă tai gazul. Și mai plătiți dumneavoastră, vă rog frumos, încă două sute de dolari pentru țevile astea! strigă bărbatul lovind cu pumnul în masă.
Pusă prea mult la încercare de severitatea controlorului, de suma pronunțată, dar, și mai ales, de țipetele copilului, Beti simți că i se face rău. Se prăbuși la podea, sub ochii indiferenți ai inspectorului.
Acesta îngenunchie, se aplecă mulțumit asupra femeii leșinate și își băgă mâna în buzunarul unde văzuse că gazda pusese banii.
Nu apucă să-i scoată. Lovit cu un scaun în spate, căzu și el lângă Beti, în timp ce Mirel striga, fără să mai ia în seamă plânsul copilului:
- Deci așa, femeie necredincioasă!? A trebuit să nu mai vină belgienii din cauza zăpezii și să ne dea ăia drumu’ acasă ca să te găsesc în brațele ăstuia! Și mie îmi spuneai că nu se poate, ba că alăptezi, ba că e post!…