agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-07 | | Camera era la un etaj superior al imobilului. O încăpere mare și o masă lungă în jurul căreia erau aproximativ 25 de oameni. Șase scaune erau libere. Când intrară ei, toate discuțiile se opriră și îi priviră, în special pe noii veniți. Faptul că o femeie intra în acea sală le stârnise curiozitatea. La invitația lor, luară loc, iar după ce se așezară și Hauser și necunoscutul, un pluton de soldați intrară în încăpere și se postară la distanțe egale, înconjurând masa și pe ocupanții locurilor. Erik îi privi pe rând și rămase cu privirea ațintită asupra unuia dintre ei care, părea mai în vârstă. Îi arătă Alanei soldatul. --Ucigaș de copii, îi șopti el. Ea îl privi surprinsă, apoi își aținti privirea spre soldat. Când privirile lor se întâlniră Alana ridică degetul spre el și mimă trasul cu pistolul, zâmbind feroce. Soldatul se holbă la ea. --Liderul. Mercenarul șef de pluton, probabil echivalentul gradului de sublocotenent în armata federativă, îl informă ea pe Erik, care-i întoarse o privire chiorâșă. --De unde știi ? --Mercenarii de pe Sibaum au unele semne, prin care să se poată recunoaște în misiuni sub acoperire. Alunița la ochiul drept, cred că a fost creată artificial și implantată, șușoti ea. --Liniște ! Începem ședința. Toți se întoarseră spre Hauser. Acesta îl prezentă pe ei și pe ceilalți, în linii mari, apoi trecu la afaceri. Prezentă ultimele informații venite despre materialele interzise, cerere-ofertă, prețuri, profit, relații cu autoritățile federale, contacte și informații despre unele sisteme, care erau prezentate în alt fel decât rapoartele federale. După patru ore, luară o pauză și în sală intrară câteva tinere, ducând tăvi cu mâncare și băuturi, spirtoase și energizante. Se trecu de la genul oficial de discuție la cel prietenesc și de la afaceri la domeniul personal. --De unde știi că este ucigaș de copii ? Erik se încruntă. --Antrenamentul Gramm, probabil. Pur și simplu știu. Pot să-ți descriu și unele acțiuni din viața acestui individ. Trebuie doar să mă concentrez asupra lui și uneori aflu despre el câte ceva. --Un timp poți să exploatezi aceste informații, dar atunci când nu vei mai avea control asupra lor, va trebui să încercăm să te scăpăm de acest “dar”. Un individ se apropie de ei și ridică paharul : --Bun venit ! --Mulțumim. --V-a spus căpitanul la ce vă expuneți ? Cei doi se priviră, apoi urmăriră cum bărbatul râde și soarbe din pahar, după care, sub imperiul unui damf de alcool, îi informă : --Dacă ajungeți în baza de date a Poliției Federale sau a oricărui organism de control federal și sunteți marcați drept periculoși sau condamnați, atunci începe distracția. Fiți siguri, tinerilor, veți fi repede reperați de autorități. --Despre ce fel de distracție este vorba ? Bărbatul, care avea în jur de 45 de ani, se întoarse spre un alt grup. --Levi, vino puțin, strigă bărbatul și imediat un bărbat de vreo 30 de ani se apropie de ei, zâmbind plăcut. --Auzi, Levi, spune ce se întâmplă după ce ești condamnat în lipsă. Mare figură băiatu’ ăsta! Tânărul zâmbi, puțin intimidat. --Dacă ajungeți acolo, atunci este posibil să se facă contracte cu Flaiderul. Mântuitorii vă vor căuta prin toată galaxia și nu numai. Cred că este prea târziu să puteți să vă retrageți, însă, oricum am face noi, puteți da bir cu fugiții imediat după acceptarea statutului nostru. Să ne anunțați, ca să vă marcăm drept membri inactivi. Erik îl privea plin de interes, însă, îndată ce se retrase, o privi pe femeia care îi întoarse o privire plictisită. --Ãsta o fi contabilul organizației, comentă Alana. Întrunirea continuă până dimineața târziu, însă, când ajunseră la navă, amândoi erau mulțumiți. Aveau informațiile care le trebuiau și locul de unde vor încărca containerele cargo, precum și prețul la care vor cumpăra și profitul la destinație. --Nu știu, Erik. Crezi că merită 300 pe transport ? Bărbatul o privi și intui că se frământă lăuntric. --Ce este ? Femeia îl privi și știu că nu se poate ascunde în fața lui. --Aveam speranța să revăd cândva Hartonul. Dacă sunt integrată în baza de date a Federației, drept traficantă, nu voi mai obține niciodată acest drept. Erik îi simți în priviri durerea și îi puse mâna pe umăr. --Alana, poți rămâne aici. Este un drum scurt și, oricum, nu ai învățat să pilotezi sau să asiști un pilot. Mă pot descurca singur. Dacă fac patru drumuri într-o zi, în cel mult o lună scap de datorie și suntem liberi să facem ce dorim, dacă vei rămâne să-mi fii secund și profesor. --Îmi spui să rămân, dar știu că vrei să nu rămân. Nu era decât un gând ceea ce am spus mai devreme. Te voi urma oriunde și să nu uiți că eu te pun în pericol, nu tu pe mine. * Primiseră indicații exacte în ceea ce privește încărcătura. Trebuiau să ajungă la docuri exact la o anumită oră, pentru a primi vizita unui ofițer de poliție corupt, apoi să livreze marfa la docurile cutare sau să ceară descărcarea containerelor de către un anume macaragiu. Primele trei zile obținuseră aproape patru mii de credite profit curat, dar Erik nu era mulțumit și de aceea ceruse să vadă listele cu planete. Descoperi un sistem mai îndepărtat, care cerea narcotice și arme, oferind mult mai mult decât se oferea în general. Din câte îi spusese Hauser, acea planetă era exclusiv a rechinilor mult mai mari decât ei, care făceau transporturi uriașe. Îi ceru voie să facă un drum și acesta ridică din umeri, Hauser nu era șeful lui, ci doar un consilier de afaceri pe care îl plătea gras. Avea bani pentru patru containere de narcotice puternice și le încărcă. Obținu numele persoanei de contact din partea autorităților și numărul docului unde trebuiau descărcate containerele. Urma ca, după ce era verificată marfa, să primească cartele valorice cu credite. Profitul era imens: 1500 de credite pe un container, în total 6000 de credite pentru un drum, iar raționamentul lui Erik era simplu. Reinvestea profitul și la următorul drum avea un profit curat de 7500 de credite. După câteva zile, ar fi avut un profit de 15 mii de credite pentru un drum, adică cala de marfă urma să fie plină. Într-o săptămână, avea să aibă bani, nu numai pentru a acoperi datoria, ci chiar ca să se retragă definitiv din afacerile de comerț interplanetar. --De ce să te retragi, Erik? întrebase femeia, când auzise ce raționament făcuse, iar el ridică din umeri. --E mai frumos pe o planetă. Când ai stat ultima oară să vezi un răsărit sau chiar două consecutive ? Primul drum nu puse nici un fel de problemă și, în aceeași zi, la orele când soarele local era în plină ascensiune, se prezentă din nou la barul unde era cartierul lor general. --Am auzit deja, ceea ce nu-i prea bine, tinere. Au considerat că ai greșit. Faptul că m-au atenționat arată că știu deja cine ești și cine îți dă informațiile. Au spus că nu vor să se repete acțiunea. Erik îl privi lung și consultă din nou calculatorul de pe biroul lui Hauser. --Poliție nu prea este. Stau grupați în jurul planetei și al nodurilor din apropierea planetei. --Nu poliția trebuie să te îngrijoreze. Câte nave ai detectat la ieșirea din nodul spațial ? --Una medie și două mici. --Ei trebuie să fie principala ta grijă, dacă vrei să te întorci acolo. Sunt organizați după sistemul flotei federale. Nava medie va deschide focul de la distanță și, dacă încerci să fugi, navele mici te vor urmări. De prisos să îți spun că navele mici sunt interceptoare cu posibilitate de abordare securizată. --Bine, Hauser. Ai zis că ne placi. Fă-mi un favor și vei vedea că, dacă reușesc, vom câștiga toți. Hauser își împreună mâinile în așteptarea propunerii. --Dă-mi arme de asalt și două arme pentru navă. Dacă reușesc să trec, îți garantez un profit, care să acopere de zece ori ce îmi dai, numai din procentul pe care-l percepi. Ca un adevărat afacerist, omul nu luă în derâdere oferta, ci îi ceru timp de gândire, ca să discute cu asociații. După trei ore, nava lui Erik se afla în reparații la docul său. Montau armele pe care le ceruse. Erau arme pe care nu și le puteau permite mulți comercianți, dar afacerile cu arme mari pentru echiparea navelor nu mergeau bine de la securizarea făcută de Federație. În favoarea securității, autoritățile din multe sisteme închideau ochii în fața comerțului ilegal. Ocupau un spațiu care costa bani și de aceea i le dădură. Alana urmărea cum Erik verifică ultimele date despre navă. Având șase containere la bord și armele montate, îi scăzuseră mult manevrabilitatea și viteza, dar el se arăta optimist. --Și eu ce voi avea de făcut ? Erik se întoarse către ea. --Alana, nu are rost să riști și tu. Am șanse mici să reușesc. Poate te întrebi de ce o fac, totuși? Dacă îți pui întrebarea asta, pot doar să îți spun că știu unde vor fi navele inamice. Nu știu de ce sau cum, dar am un avantaj, cu toate că nu sunt trei, ci patru. Mă înțelegi ? --Da, dar putem să ieșim printr-un nod apropiat de planetă. --Ca să facem ocol, trebuie să reîncărcăm combustibil și toate transporturile în tranzit sunt verificate. Nu se poate decât direct. Femeia clătină din cap. --Nu este bine. Îți riști viața pentru niște amărâte de credite. --Nu sunt necalculat, am gândit mișcarea. Practic, risc doar să mă întorc cu încărcătura înapoi și să iau un concediu de câteva zile pentru reparații. --Și de ce spui că sunt șanse mici să reușești ? --Scopul este să ajung la destinație, să vând marfa și să mă întorc aici. Dacă nu am de ales, va trebui să fug spre planetă și să mă pun sub protecția poliției, să cobor, să vând marfa, să bag nava în reparații și, până va fi din nou operațională, să îmi păzesc spatele, pentru că sigur mă vor căuta la suprafață. Dacă ajung pe suprafață cu avarii, poate nu mai am cum să mă întorc. S-ar putea să aibă oameni plătiți printre polițiștii de la sol, ceea ce ar duce ori la arestarea mea, ori la confiscarea navei. --Ce i-ar opri să îți confiște nava și dacă nu e avariată ? --Doar Hauser. Traficanții au legile lor și, dacă se bagă în afacerile noastre, cât timp sunt la sol cu o navă întreagă, riscă să provoace un conflict. Hauser a spus că, în cazuri extreme, se face uz de Poliția Federală. Cu alte cuvinte, cineva se duce și le vinde informații, iar după cum vezi, sistemul lor de informații le indică ce drumuri autorizate se fac, unde și de către cine. --Bine, dar dacă tu încalci teritoriul lor ? --Au dreptul să mă distrugă în spațiu. --Ciudate legi. Nu cred că pricep, dar, în fine, vin cu tine. --Ești sigură? --Foarte! Erik calculă două minute în minte. --Schimbăm planul. Voi cere plăci blindate lui Hauser și aparate de sudură. Dacă vor reuși să ne abordeze, va trebui să luptăm. --Nu este periculos să aibă loc o luptă pe navă ? --Este mai periculos să ne predăm. Avem nevoie de bani ca să scăpăm de orice obligație. Alana încuviință fără convingere. În timp ce se apropiau de nodul spațial, cei doi se pregătiră de un atac prin abordaj. Primise de la Hauser tot ce ceruse, dar, când privi statul cheltuielilor, înțelese unde era afacerea omului. Cumpărase containerele cu droguri la prețul lor real de 4500 de credite și, de fapt, ce rămăsese de acolo îi fusese reținut pentru materiale și arme. În felul acesta, Hauser nu preluase profitul pentru toată organizația, ci băgase banii în propriul buzunar. Dacă i-ar fi preluat pe organizație, doar o mică sumă ar fi intrat în contul lui. Practic, Erik plătise integral armele personale și achitase o sumă mică, pentru armele de bord. Hauser urma să iasă învingător, chiar dacă el nu reușea. Primise arme de bord militare, dar ele erau un model vechi și nu erau dotate cu senzori de mișcare, fapt ce-i putea micșora șansele, într-o bătălie la ieșirea din nod. --Ești pregătită, Alana ? Femeia arătă spre patul din cabină. Era plin de arme. --Nu știu ce fel de luptă va fi. Experiența mea în lupte pe nave comerciale se limitează la teorie. Dacă vor pătrunde prin cala de marfă, va avea loc o luptă deschisă. Dacă vor face o gaură prin blindajul de deasupra cabinei, probabil va fi luptă corp la corp. În momentul în care mă vei anunța unde au fixat capsula de abordare, voi decide echipamentul. În lupta corp la corp, mă va încetini o armură personală. --Am înțeles. Intrăm în nod. În circa 3 ore vom ajunge, deci, pregătește-te. Întotdeauna considerase ultimele zece minute drept cele mai dificile. Luase parte la 7 conflicte armate și făcuse parte din plutoane de atac rapid în toate cele 7 conflicte. Fusese o perioadă grea și îi revenea în minte acele clipe de tensiune. Ca și în acest moment, cunoștea doar numărul adversarilor și, de fiecare dată, luptase din greu. Mereu era cuprins de panică înainte de a da ochi cu inamicii. Privi spre femeia care stătea pe scaunul secundului. Dormita. Tot drumul dormise, dar de o jumătate de oră se trezise și doar se prefăcea că doarme. Bănuia că se gândea și ea la lupta ce va urma. --Întotdeauna m-am întrebat la ce se gândește o Vrăjitoare înaintea unei lupte. Femeia nu deschise ochii. --Ai putea să afli singur. Am observat că știi cum să folosești percepția Gramm. --Am încercat, Alana. Nu am reușit să pătrund. Femeia zâmbi. --Ai reușit, doar că nu mă gândesc la nimic. Prefer să evaluez situația doar în momentul respectiv. Nu-mi pot permite să mă cuprindă frica sau panica. Am nevoie de o minte limpede. --Câte misiuni ai mai avut? Femeia se întoarse spre el. --De ce vrei să știi ? Erik ridică din umeri, neștiind ce să răspundă, dar, când vorbi din nou, femeia nu prezenta nici o inflexiune a vocii, care să-i arate că se supărase. --Multe. Poate prea multe. Am primit grad operativ la 15 ani. Eram una dintre cele mai mari speranțe ale Consiliului de pe Harton. --Speranțe ? --Nu este timpul să vorbim despre asta. Dacă îți vei încheia antrenamentul, vei înțelege ce vrea Consiliul. Nu suntem doar o planetă cu statut de mercenari sau asasini pe contract. --Înțeleg. Cred că ar fi mai bine să te pregătești. Amintește-ți să-ți legi chingile de orice locaș din apropiere. Þinem legătura prin stație, spuse el, bătând cu mâna în aparatul de emisie recepție, din ureche. Te anunț la fiecare manevră, dar uneori va trebui să evit în ultimul moment un proiectil. Dacă îți spun să te legi bine, să o faci și să nu ai grijă de altceva. Nimeni nu va putea să-și țină echilibrul. --Am înțeles. Ai grijă, Erik ! Viitorul nostru depinde numai de tine. Bărbatul îi zâmbi, prinzându-și centura de scaun, apoi își puse casca pe cap. Era o cască pentru piloții de interceptoare, care făcea calcule încercând să anticipeze manevrele navelor inamice. Ieșiră din nodul spațial. Imediat computerul de bord semnală patru nave în sectorul de deasupra lui. Erik acceleră și întoarse nava spre navele inamice. După câteva secunde, cineva îl contactă fonic. --Indiferent cine ești, îți cer să te oprești și să primești la bord inspecția Poliției Federale. Erik menținu cursul spre grupul de nave. Două interceptoare, dotate cu câte o capsulă de abordaj, începură să se deplaseze pe flancuri. --Ultima somație ! Dacă nu oprești motoarele, deschidem focul ! Bărbatul apăsă un buton și cabina trecu pe sistem de atac. Lumina albă se stinse, fiind înlocuită cu o lumină roșie, care abia alunga umbrele din întunecatul spațiu. Concomitent, trase în nava de interceptare, care staționa lângă o navă de mărime medie, dar care era de cinci ori mai mare decât a lui. Interceptorul fu lovit din plin, dar lui Erik i se semnală prezența unui scut energetic. Apăsă un buton și, imediat, calculatorul de bord îi afișă tipul de scut, care se putea instala pe un interceptor de genul celor ce le avea înaintea sa. După două lovituri directe, mai trebuiau încă trei lovituri directe, ca să distrugă mica și rapida navă de luptă și aceste lovituri trebuiau date înainte ca scutul să se regenereze. Computerul său afișă timpul, 30 de minute standard pentru trei lovituri. --Prinde-te de ceva, Alana! Începem lupta propriu zisă, spuse Erik în emițător. Nu ai nici o grijă, nimeni nu se apropie de noi. După ce confirmarea femeii veni, Erik începu să urmărească interceptorul deja lovit. În spatele său, se grupaseră celelalte două interceptoare, iar nava de mărime medie deschise focul. Erik începu să facă o serie de manevre, pentru a evita proiectilele sau razele de gaz ionizat; trase de nava staționară, dar în același timp urmărea și interceptorul. Ecranul de pe casca sa îi arătă că nava o va lua la stânga, apoi va țâșni drept în sus, dar Erik împinse manșa, luând-o în jos. După două secunde, văzu interceptorul drept în fața sa. Apăsă butonul de declanșare al armelor. Nimeri nava, aceasta explodă cu un sunet pe care el doar îl ghici. Trecu cu nava prin resturile celeilalte nave, știind că interceptoarele nu se vor încumeta. Auzi cum resturile metalice ricoșau pe armura navei. Făcu un cerc închis și pică în spatele ambelor interceptoare. Trase îndelung și nu reuși decât să distrugă iremediabil scutul unuia dintre ele. Îi sună avertismentul. Nava medie pornise spre ei, dar, cumva, el deja se așteptase la acea manevră. Își desfăcu casca și o aruncă. Acum putea să vadă distinct navele mici pe negrul spațiului, fără săgeți vectoriale care să indice posibile manevre și schimbări de direcție. Observă că interceptorul fără scut încearcă să se retragă din conflict. Decise să se ocupe de nava cea mare și schimbă cursul, luând-o în vizor. Activă armele pe manevrare independentă de sistemul de ochire al căștii de pilot și fixă punctul de impact al proiectilelor la două sute de metri pe centrul parbrizului securizat al navei. Navele de comerț aveau un punct de ochire pe parbriz și nu un ecran de computer transparent. Acceleră la maxim, până când simți că nava devine mai puțin manevrabilă. Încă înainte de a ajunge în raza de acțiune a armelor de bord cu proiectil, el deschise focul, coordonând tirul după trasoare. Evită în ultimul moment o salvă venită de pe nava din fața sa și continuă să se apropie. Micșoră viteza la limita optimă, unde-i oferea cea mai mare manevrabilitate, anulând o parte din efectele de îngreunare ale încărcăturii de la bord și se apropie într-atât, încât tunurile cu proiectile puternice și cele cu gaz ionizat nu mai puteau fi folosite împotriva lui. Apoi alese un loc unde să spargă scutul și cala navei. Nici nu apucă să tragă câteva salve, când își dădu seama că nava se îndrepta spre nodul spațial. Schimbă cursul și începu urmărirea interceptorului. Calculatorul său îl atenționă că mica navă de luptă se apropie de limita perioadei de autonomie și de aceea trebuia să se retragă. Într-adevăr, manevrele acesteia erau defensive și căuta să ajungă lângă nava de mărime medie, unde putea fi reîncărcată. Îi dădu voie și porni cu toată viteza spre planetă. Îi trebuiră două ore să ajungă în limita de siguranță, dar ajunse în intervalul în care autoritățile, care urmau să-i facă un control, erau plătite. Trecură cu bine de această călătorie, dar urma drumul de întoarcere. Femeia nu-i vorbi deloc, doar îl zori. Abia după ce primiseră combustibil, aceasta se aruncă pe scaunul secundului și oftă. --Încă o tură! E inuman. --O să trecem, spuse Erik, fără să-și ia ochii de la monitoare. --Poate, dar sunt obosită. Nu credeam să fie atât de greu să aștepți. Vreau să stau aici și să văd ce se întâmplă. --Foarte bine, dar nu uita că, de această dată, suntem așteptați la intrarea în nodul spațial. S-ar putea să reușească o acostare, pentru că au văzut că este o navă rapidă și e dotată cu arme puternice. Vor risca să trimită o capsulă, poate chiar mai multe. --Când mă anunți că au intrat, voi avea eu grijă de ei. În cât timp pot intra, după ce s-au agățat de noi ? Erik calculă în minte puțin. --Dacă au aparate de sudură performante, cam un minut jumătate. Altfel, peste două minute. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate