|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
■ în tot acest timp fulgere de neon asortate cu vestele reflectorizante pe cerul patriei
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Spunea un fir de iarbă proză [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Khalil Gibran [Kahlil_Gibran ]
2005-03-25
| |
Înscris în bibliotecă de gabriela florina david
Un fir de iarbă îi spune unei frunze veștede: „Ce zgomot faci când cazi! Ai reușit să îmi împrăștii toate visele de iarnă.”
Iar frunza veștedă răspunse indignată: „Jos te-ai născut și tot jos îți duci zilele! Lucru lipsit de melodie ce ești! Tu nu trăiești la înălțime, și-a vântului cântare nu te-atinge.”
Apoi frunza tomnatecă se așternu pe pământ și adormi. Dar la venirea primăverii se trezi din nou – acum, ca fir de iarbă.
Și-apoi, când fu încă o dată toamnă, iar de deasupra coborau prin aer frunze veștede, ea spunse pentru sine: „Oh, frunzele astea! Atât de zgomotoase! Îmi împrăștie visele de iarnă.”
|
|
|
|