agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6491 .



Intoarcerea in timp
proză [ ]
Prietenii nostri, canii - Ursu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ionel_Teodoreanu ]

2005-04-16  |     |  Înscris în bibliotecă de



Cand au venit pe lume alti copii in ograda celor care-au fost odata, Ursu-i astepta in ograda Blansei s-a lui Cutu-Butu. A venit la ei s-a spus: ham-ham! intaia jucarie.
Copiii au crescut cu glasul lui de clopot bun la ureche. Cand au inceput sa stie randuiala pasilor- de pe covor in cerdac, si din cerdac in ograda- Ursu i-a intampinat ca un bunic cu patru picioare, negru-n loc sa fie alb, fara ochelari, fara poveste, fara barba-cot, dar ca si cum le-ar fi avut pe toate acestea in ochii si in coada lui insufletita.
Copiii au aflat ca-l cheama Ursu, ca si pe cei de pasla din odaia jucariilor. Si l-au iubit, cu mana drept pe chica lui. La inceput i-au spus "Usu", fiindca litera "r" nu zboara cu una cu doua din gura copiilor, dar el i-a priceput si fara "r" si urs le-a fost in toata legea.
Unde-s copiii e si Ursu dupa ei. Si dadaca, fireste. Dar dadaca e o pacoste cu doua picioare si porunci in gura, pe cand Ursu e o jucarie care umbla fara sfoara, fara roti, lasandu-se si-ncalecat: intocmai ca bunicii.
Copiii vad in Ursu un Negru-Imparat, un Nazdravan, un Stie-Tot dar si un Tace-Tot.
Canii se tem de Ursu, oamenii ii stiu de frica. Toate fiarele se mistuie din fata lui; chiar si Balaurii care pandesc in somn, cand latra Ursu la fereastra copiilor o rup de fuga ca niste pacatoase de pisici.
Ursu e ograda copilariei in jurul celor mici. Ursu e palosul lui Fat-Frumos in preajma vitejilor cu inima la o adicate mai mica decat puricile.
La masa, ce-i mai bun impart cu Ursu, ascunzand subt servet, cand nu-i vede Camica. Orisice, chiar portia de icre negre.
In pat se gandesc la Ursu: cu el incep ispravile.
Desigur ca il duc in rugaciunea lor si sus de tot, la Dumnezeu.
Dimineata, cum se trezesc, la fereastra se duc, sa-i faca semn lui Ursu, care are bun culcus in inima lor noua. Nici povestile nu-l alunga de acolo, nici jucariile lui Mos-Craciun, si nici tovarasii de joaca.
*

Dar iata, intr-o zi Ursu nu s-a mai desteptat din somn.
- Nu le mai spunem copiilor, au hotarat parintii dupa ce s-au sfatuit.
Si l-au ingropat in taina, coperindu-l cu pamant de veci.
- Ursu! Ursu! Ursu!
- ...
- Unde-i Ursu? au intrebat copiii acestia, intocmai ca cei de odinioara.
Dar Ursu n-a mai fost.
Caci tot ce-a fost odata, niciodata nu va mai fi.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!