agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-19 | | Înscris în bibliotecă de Marin Constantin Daniel
Moartea nu se sperie de gălăgie.
Oare bunătatea inimii se poate pune pe același taler cu banii? Căci bunătatea, vezi tu – e bunul cel mai de preț. Cât despre bani – datoria rămâne datorie! Multora banii le pica ușor, măi vere, dar puțini sunt ăia care se despart ușor de a lor avere. La ce le-ar folosi cinstea, conștiința? Dacă n-ai ghete în picioare, nu te-ncalți cu cinstea și nici cu conștiința... De-alde astea au nevoie domnii ăia mari, care taie și spânzură... Orice om vrea ca vecinul lui să aibă conștiință, dar vezi tu, nimănui nu-i vine la socoteală s-o aibă chiar el... Și are dreptate! Boeria asta e ca vărsatul, pesemne… scapă omul de boleșniță; da’ semnele tot îi rămân. De morți să avem milă, drăguțo? Nu ni-i milă de vii... de noi înșine nu ni-i milă... ce să mai vorbim? Pușcăria nu te învață la nimic bun, nici Siberia... numai omul te învață... da! Numai omul te poate îndemna la bine... așa să știi! Dacă-i vorba să prețuim oamenii după muncă... atunci calul e mai de preț ca orișice om... trage și tace! Nu totdeauna poți lecui sufletul cuiva, spunându-i adevărul. Tot caută oamenii, tot vor să le fie mai bine, dă-le Doamne, răbdare! Minciuna e religia robilor și a stăpânilor. Adevărul – iată dumnezeul omului liber! Omul e liber să creadă sau să nu creadă... îl privește! Omul e liber... căci el plătește pentru toate: pentru credință, pentru necredință, pentru dragoste, pentru înțelepciune – omul plătește singur pentru toate și tocmai de aceea e liber... omul – iată marele adevăr! Mi se spune adesea: ,, Ticălosule! Șarlatanule! Du-te la muncă! Să muncesc! Pentru cine? Ca să fiu sătul? (Izbucnește în hohote de râs) Întotdeauna i-am disprețuit pe acei care se îngrijesc numai de stomacul lor...Nu în asta e rostul vieții, Baroane! Nu acesta e lucrul cel mai important! Mai presus de orice e omul! Omul e mai presus de îndestularea stomacului!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate