agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-25 | |
Erau numai ei doi în camera întunecată. Pe jos, în jurul lor, câteva resturi de lumânări aprinse lăsau să li se întrevadă fețele când flacăra vreuneia dintre ele pâlpâia mai aproape de trupurile lor fierbinți și ude. O pană de curent lăsase în beznă tot cartierul.
Pe geamul minuscul, lumina tăioasă a fulgerului intra doar pentru a le reaminti că numai împreună se pot simți apărați de potopul de afară. Atmosfera le deschidea poftele și… simțeau că le e tot mai cald. Pe foc, ceaunul dădea în clocot. Camera strâmtă îi obliga să se atingă vrând-nevrând atunci când treceau unul pe lângă altul și pe lângă chiuveta înfundată, în care robinetul stricat elibera picăturile una câte una, cu o precizie de ceasornic, spărgând tăcerea misterioasă. Erau în bucătărie. El era un bărbat puternic, cu trăsături masculine, dure. Doar înălțimea de 1.30 m îi trăda handicapul. Avea un păr bogat, și nu numai prin păr îi remarcai pieptul, ci mai ales prin pectoralii pe care își propusese să și-i dezvolte. Ea avea un decolteu strâmt, care lăsa se i se ghicească sânii tari și sexy, bombați și apetisanți, unul mai mare ca altul. Buzele îi erau de un roșu aprins; tocmai îi căzuse un dinte și avea gura plină de sânge. Se priviră o clipă în ochi, apoi privirea ei coborî pe corpul lui în jos. Prin pantaloni, membrul lui părea mai mare acum, deși îi fusese amputat de la genunchi în tinerețe și o bună parte din viață și-o petrecuse în cârje. De câțiva ani purta o proteză care-i venea ca turnată. El îi desfăcu picioarele și o așeză în mijlocul odăiței, pe podea. Cumpăraseră masa rabatabilă pentru picnicuri, dar acum mâncau pe ea. Apoi o apucă de fund, o întoarse și o puse pe masă. Era singura farfurie pe care o mai aveau după ce penultima se spărsese când vroiau să o spele, recompensându-i cu norocul pe care-l așteptau acum de la acele cioburi. Și norocul nu avea să întârzie în această noapte de vis… Din partea ei era un freamăt de dorință care aproape că se făcea auzit dincolo de sunetul ploii. Îi ghiorăiau mațele. El nu mai rezistă… Se aplecă și o linse cu poftă, de parcă o făcea prima oară. Lingura rămase în mâna lui, plină de salivă, lucind în întuneric ca proaspăt spălată. Doar aburii care încă mai ieșeau din ea aminteau de locul unde fusese băgată. Atunci ea o luă și o băgă în gură. Era fierbinte și începea să se întărească. Gemu satisfăcută: o mămăligă cum numai ea știa să facă. „O James!”, spuse ea. „O Kitty!”, spuse el, și amândoi zâmbiră, privindu-se cu subînțeles… Venise curentul. Pe masă apăru imediat o sticlă de James & Kitty pe care o băură până se îmbătară ca porcii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate