agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-02 | |
V-a prins vreodată ploaia pe stradă? Nu cred că există vreun om care să nu fi fost udat de ploaie, măcar o dată...Vouă când vi s-a întâmplat? Și ce ați făcut atunci? Ce fac toți oamenii...
Săptămâna trecută a fost foarte cald. Toată lumea dorea o ploaie, ca să se mai răcorească pe afară. Și li s-a îndeplinit dorința. Dar atunci, în loc să fie fericiți că era o ploaie călduță și frumoasă, s-au supărat! Că sunt numai băltoace pe jos, că le e frig decât într-un maiou, că de-abia și-au spălat părul și o să le stea urât... Și atunci Natura s-a supărat. Adică noi îi cerem puțină răcoare, Ea ne dă, ca apoi să cerem iar căldură?! Nimeni nu mai știe să aprecieze efortul pe care Natura îl face pentru noi, ca noi să fim fericiți. Și ne-a dat mai multă ploaie, și mai multă, încât să nu mai ieșim din casă și televizorul să nu mai aibă semnal și să ne plictisim. Când ați alergat ultima oară desculți prin ploaie, când ați dansat și ați cântat și v-ați aruncat tricourile ca ploaia să vă mângâie pielea? Nu... voi v-ați adăpostit undeva și ați așteptat să se oprească ploaia, sau ați chemat pe cineva să vă ia... Și cerul... i-ați mulțumit că există? I-ați mulțumit că lasă Luna și stelele să se odihnească pe el, că ne lasă să îi distrugem puritatea cu avioanele noastre, că oricum am fi, buni sau răi, tineri sau bătrâni, odihniți sau obosiți, el ne zâmbește tuturor? Și să știți că și el vrea să îi zâmbim, vrea să îl iubim așa cum el ne iubește, vrea să îl încântăm cu frumusețea noastră, cum și el ne-a dăruit ziua și noaptea și ne încălzește privirile cu aurora boreală... Și mai presus de orice, ne-a dăruit Soarele, care își dă căldura pentru legumele, pomii, copacii și florile noastre, care ne sunt atât de necesare! Ce ne-am face fără toate astea? De mult timp Natura ne dă, dar nu primește nimic în schimb, nici măcar un “mulțumesc!”... Ar trebui să vă gândiți la florile care miros atât de frumos și data viitoare, în loc să vă grăbiți să ajungeți acasă la televizor, mai bine opriți-vă și mirosiți un trandafir... Despre asta este viața, pentru asta merită să trăiești! Și nu este vorba doar despre ploaie sau despre cer, este vorba despre voi și despre cât de aproape sunteți de Natură, cât de des iubiți ploaia, cât de des vă opriți să mirosiți florile, să îmbrățișați copacii, să le mângâiați frunzele, să zburați cu păsările...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate