agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-01 | | Bunicu-meu îmi atrăgea mereu atenția când făceam vreo prostie: "Caius, fiule, în viață ai grijă să nu păcătuiești fiindcă sufletul nu îți va fi primit în rai". Eu nu înțeleg prea bine noțiunea de păcat. Când l-am întrebat pe Havrincea, proful meu de filosofie, ce e de fapt păcatul, a început să urle că sunt un mare tcălos și păcătos, pentru că așa m-au făcut părinții; eu, enervat, și care fac urât când sunt nervos, i-am replicat că de fapt nu mă interesează părerea lui de dobitoc și atunci mi-a tras o palmă. Furios, l-am împins spre catedră, el a căzut și când s-a ridicat și-a luat catalogul și a ieșit din clasă. Directorul a vrut să mă exmatriculeze dar avocatul tatălui meu i-a explicat destul de limpede că va face un memoriu la minister și că acolo toți îl cunosc pe tata, că doar e cine e, și că până să vină un alt partid la guvernare mai degrabă va fi el demis, decât să fiu eu exmatriculat. Asta se petrecea înainte de primirea vacanței de Crăciun și tata a hotărât că pe lângă nenumăratele curele ce le-am primit din senin zilele alea, să fiu consemnat în casă toată vacanța. Oricum, am devenit o celebritate în școală. Aleodora, cea mai frumoasă fată din școală, și un pic cam curvă, cred, a declarat ca va face orice ca sa vadă dacă sunt la fel de armăsar și în pat cum am fost cu Havrincea. Asta mi-a transmis-o Berindei care e amic bun cu ea. Berindei ăsta e un fel de papagal deștept căruia îi place să manipuleze oameni. Cel puțin Julius, cel mai bun prieten al meu, a ajuns să îl venereze, dar nu numai el. Am auzit că e și el preocupat de problema păcatului dar ceea ce mi s-a povestit că susține mi se pare de multe ori o măgărie. Însă în vacanță el m-a scos. Fiind prieten cu taică-meu, nu știu de unde, care îl consideră oricum mult mai deștept decât pe mine, l-a rugat să mă lase la un chef dat în cinstea mea. Asta era prin 20. Nu numai că l-a convins dar chiar a obținut pentru mine vizite ce îmi fuseseră interzise precum și l-a convins să îi lase pe colegi să vină la mine în noaptea de Ajun. Taică-meu mi-a spus mai apoi, după ce Berindei plecase, că am noroc că mă consideră copil deștept că altefel el, ca tată, și-a cam pierdut speranța că va fi ceva de capul meu. Un pic iritat de ceea ce îmi spusese am tăcut dar m-am bucurat că măcar scăpasem de perspectiva unei vacanțe total groaznice. Chiar de a doua zi m-a vizitat Silviu. De fapt m-a vizitat și în 22 dar atunci l-am dat afară. Două zile nu a făcut altceva decât să îl bârfească pe Berindei și să încerce să mă facă să cred că e mai bine să stau în casă toată vacanța decât să intru în gașca lui. Prima dată i-am explicat că nu mă interesează omul, că e prieten cu taică-meu. Silviu e un fel mare de frustrat, e gras, urât și extrem de antipatic tuturor, inclusiv mie. Cică e foarte cult ceea ce lui Berindei nu i se prea pare. Poate de aceea Silviu îl urăște atât de mult. Mi-a povestit atunci că Berindei e un fel de guru, cu evidente abilități paranormale, care manipulează oamenii printr-o chestie ceva în genul unei hipnoze conștiente pentru cel manipulat. Nu am înțeles nimic dar l-am întrebat totuși ce scop ar putea avea, fiindcă, din câte am văzut eu, deși nu îi neg plăcerea de a se juca cu oamenii, păcat major din punctul meu de vedere, dacă ar fi vorba de chestii paranormale, în care nu cred, ar trebui să existe un mobil concret al manipularii. Silviu s-a uitat la mine cu o privire din care citeam ceva în genul "orb mai ești" și mi-a spus cu un aer care voia să mă lămurească și să mă consoleze în același timp, că sunt un mare naiv, că toată lumea știe de ce. A continuat fără ca eu să insist și mi-a spus că manipularea ce o face are ca scop obținerea de favoruri sexuale din partea bărbaților. Am început să râd și i-am spus că o fi Berindei mai efeminat sau mai nemasculin sau cum vrea el să zică dar față de el, de Silviu, măcar are o prietenă stabilă pe care o înșeală cu femei, nu cu bărbați. Silviu are o reputație de poponar care și-a făcut-o fiind nu doar ca o femeie de la mișcări până la cât bârfește, ci mai mult din faptul că se dă la bărbați la modul evident. M-a privit urât și a zis că Anca e pentru Berindei doar o acoperire neplăcută. Eu am răspuns că pentru o femeie e extraordinar de plăcută. Înainte să plece, Silviu și-a anunțat vizita pentru a doua zi pe seară. Când a apărut a doua zi, era la mine Julius și Berindei tocmai plecase. Ne adusese tot felul de trupe underground și băusem mult vin. Cât am rămas singur cu Julius l-am rugat să îmi spună și mie cum de reușise Berindei să îl convingă pe caposul de taică-meu care în prima fază hotărâse că sunt pedepsit până îmi iau bacul. Mi- a zis că, din câte știe el, Berindei i-a explicat că eu aveam dreptate și că pedeapsa e prea aspră. Cică taică-meu i-a spus că fiind tânăr ca mine vrea să îmi facă un bine dar Berindei i-a închis gura cu ceva de genul că nu organizează chefuri gratuite în cinstea cuiva, că el vede în gestul meu o replică la palma prin care sistemul vrea să mă oprime, că Havrincea e un comunist prost care merită pus la punct. Taică-meu e cam sensibil la fazele astea și se ferește să îl contrazică pe Berindei care deși la cei 21 de ani cât are i-ar putea fi fiu, nu se rușinează să îl ia la mișto, spunându-i mereu că e un comunist adaptat. Berindei i-a spus apoi că greșește având prea puțină considerație pentru mine și că ar trebui ca părinte să îmi vadă uneori și părțile bune. Taică-meu a admis că că mai greșește și el, că e ocupat cu munca dar că ar trebui să își facă timp pentru niște discuții cu mine. Berindei i-ar fi spus că ar mai valorifica timpul cu ceva inteligent, pentru că sigur pe acolo pe la partidul lui criptocomunist nu prea găsește oameni cu creier în cap, că dacă ar avea nu ar fi acolo ci de cealaltă parte a baricadei. Atunci a intrat Silviu. Amețiți cum eram am început să îi povestim și lui fazele cu Berindei și taică-meu. Când am terminat a început iar să abereze despre el. Când s-a oprit, m-am uitat la el și i-am spus că Berindei este un om fain și că el, Silviu, să poftească afară și să nu îmi irite pupilele pentru că dacă îl mai vad și îl mai aud îl omor. Și-a luat haina și cu un aer din acela care se vrea jignit, dar totuși solemn, mi-a spus că sunt lipsit de speranță și că păcat că nu crede în Dumnezeu că eventual el m-ar putea scăpa. Julius i-a spus că Dumnezeu e Alanis Morrisette, am început să râdem ca proștii și Silviu a plecat. (din "Altă depărtare"; partea a treia "Păcătosul Caius") |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate