agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-01 | |
Vineri seara
Sunt bolnav. Mi-au albit mainile si obrajii iar parul imi cade prea greu pe umeri desi nu mi-i atinge. Sufletul ca o panza a inceput sa mi se scurga din palme. Azi a inaintat cu 10 cm fata de ieri. L-am indesat inapoi dar a inceput sa mi se scurga prin unghii. Mi-am adunat degetele pumn. De ce vrea sa iasa? A mai iesit o data si nu i-a placut. S-a intors umil dupa o zi si m-a rugat sa-l primesc inapoi. Nu i-am cerut nici o explicatie dar mai tarziu mi-a povestit ca l-a prins o furtuna si l-a urcat intr-un copac gol. A ramas acolo peste noapte dar dimineata s-a trezit in strigatele unei multimi. Oameni disperati incercau sa ajunga la el, sa-l dea jos din copac. S-a gandit ca poate il confunda cu un zmeu si vor sa-l daruiasca copiilor. Era cat pe ce sa se lase coborat de un tanar frumos cand unul din batrani a alunecat pe-o frunza si trupul i s-a crapat in mii de oglinzi murdare. Nu-l vroiau pentru copiii sau pentru nepotii lor, il vroiau pentru ei, ca sa-si curete oglinzile, sa se poate privi iar in ele si sa nu mai fie singuri. Dar el nu vroia sa apartina nici unuia din trupurile acelea tulburi asa ca s-a intors la mine. Si eu l-am primit. Ce era sa fac? Sambata dimineata M-am trezit pe spatele unui fluture si nu pot sa ma misc. Si-a facut aripi din sufletul meu.'Da-mi sufletul inapoi!' i-am strigat si am inceput sa dau puternic din brate. Atunci fluturele a inceput sa se ridice si sa zboare haotic prin casa. O sa intre intr-un perete. Vrea sa ne omoare pe amandoi. 'Gata! Opreste-te! Poti sa pastrezi tu sufletul numai opreste-te! Coboara-ma pe pamant!'. Nu mai misc din brate, nu vreau sa-l sperii si mai tare. Fluturele s-a oprit exact inainte sa intre in fereastra dar acum ne prabusim.'Hei! Ce faci? Ti-am zis ca-ti las tie sufletul...' Si totusi ne prabusim. Aerul imi zgarie buzele,carnea imi paraseste obrajii, ma dor aripile, pieptul mi se adanceste in covor. M-am prabusit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate