agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-02 | |
E o zi ca oricare alta și plec de-acasă în grabă, enervată și supărată pe toată lumea; în stație e multă lume. Vine un trolebuz iar o babă se împiedică în mulțime; mă întâlnesc cu o Alexandra și plecăm spre liceu cu autobuzul care și azi vine mai devreme. Pesemne știe cât de nerăbdătoare sunt să ajung la școală.
Peste câteva stații se urcă o haită de controlori tinerei. Scotocesc eu în ghiozdan și ce surpriză, nu am abonamentul. Ridic ochii și-l privesc pe cel ce-mi flutură legitimația în față. ---Domnișoară,nu știți că nu e voie să circulați fără bilet? ---Am abonament, dar e acasă. ---Ce caută acasă? ---Nu știu. Colega mea râde-n prostie și nici eu nu mă mai abțin. ---Las-o băi în pace că e mică, vine unul din spate râzând. Mai glumim puțin, sunt atenționată că data viitoare nu voi mai scăpa și controlorii coboară. ---Ai văzut ce frumușel era ăla cu ochi albaștri ? ---Cum să nu. Vorbim în continuare despre băieți si epuizăm subiectul. Mai râdem noi ce mai râdem și ne mutăm privirile către geam. Afară mașini și claxoane. Mă dor picioarele, dar mai avem din drum. La stația următoare, doi tineri buză-n buză urcă și tot drumul nu se mai scapă din brațe. Mă uit la băiat și-i admir cerceii din nas și urechi. Fata e-o dulceață. Îmi pare rău de ea, căci în timp ce se sărutau, ochii lui contemplau picioarele unei călătoare. Privesc din nou pe geam și o iau la întrebări pe colega mea care și ea e adormită. Observăm pe drum doi câini, țigani, nebuni, ne dăm seama că cerul e cam gri si nu albastru și nu mai putem de râs. Se uită lumea la noi, mai ales moșii și babele și cred că se crucesc în sinea lor după priviri. Începem să spunem bancuri cu blonde și ne ridicăm moralul de-a binelea. Suntem de-a dreptul fericite. Și ajungem la Cișmigiu. Coborâm din autobuz și mă intâlnesc cu o colegă de clasă, Diana, și ne intrebăm noi toate trele ce căutăm la școală. Ajungem la concluzia că suntem eleve silitoare, dornice de-a invăța. Cu capul sus, intrăm pe porțile Colegiului Național Sfântul Sava. Ce mai, suntem eleve saviste! Și-o fi făcut oare careva tema la mate? Să mi-o dea și mie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate