-Si ce unelte folosesti,pentru prasit?
-Argumente, baiete, argumente.
A stat o clipa pe ganduri, apoi a zis:
-Da, ma, tu ai dreptate, dar ce conceptii deosebite am eu ca sa-ti omori capsorul asta destept, in cautare de argumente?
-Deocamdata nici una, dar parca e mai bine sa prevezi.
-Asta nu mai este democratic, zise el intepat, sa iei omului dreptul la gadire libera, pentru ca tot el iti vine cu argumentele alea de care vorbeai, si isi sustine teoria, tu nu poti veni decat cu contra argumente, dar asa esti tu, confunzi harletul cu lopata.
Din spate se auzi rasul cristalin al Monicai si imediat:
-Mai ai "argumente"?
-Nu si ma inchin cu smerenie in fata domnului bolovan....
-Domnului viitor geolog cu voia domnului, raspunse serios Mihai ridicand un deget in sus.
Am izbucnit cu totii in ras simtind ca momentul s-a mai destins, asa ca am continuat:
-Ce ziceti, pana ne bagam in saci, mai aruncam o privire muntilor?
-Hai.
Am iesit cu totii afara, si ne-am asezat pe cate un bolovan cu fata catre Bucegi.
In lumina crepusculara, cauzata de razele lunii ce se ridicase binisor de dupa crestele zimtate ale Bucegilor de culoarea argintului mat, pe un fond de bleu-marin intens, tintuit cu mii de stele lucitoare, atat de aproape de noi, incat iti dadea impresia ca daca te ridici in picioare si intinzi mana spre cer, poti sa le atingi, intrai intr-o lume fantastica in care te simti liberat si stapan autotputernic, peste tacerea absoluta. Muntele dormea ca un urias obosit si misterios. Tacerea era singurul tau tovaras in acel moment de sacra contemplare. Un respect necunoscut iti spunea ca orice vorba ar insemna un sacrilegiu in linistea fantomatica, vorbeai doar cu gandul, dar si cu acesta parca, cu teama de a nu deranja. Cred ca aceeasi senzatie de senectute o aveau si ceilalti.
Era un moment de purificare sufleteasca, de primenire mentala. Nu stiu cat timp am ramas asa, privind la luminile cerului si ale asezarilor de la poalele muntelui, o ora , doua poate trei, vraja ne tintuise in fantastic. Spiritul nu mai salasuia in trup, deja zbura in eternitate. Un tunet indepartat, in spatele meu, m-a adus in lumea terestra si mi-am aruncat ochii catre Fagaras.Cerul se boltea peste Piatra Craiului si se pierdea in intunericul care ascundea acesti munti. In dreapta spre muntii Rucarului- Capitanul si Papusa- stelele licareau cu aceiasi intensitate.Un fulger arata pentru o clipa creasta Fagarasului, apoi din intuneric zgomotul tunetului se auzi pana la noi. Atunci am zis:
-Gata, copii, e timpul sa facem nani, ca dimineata avem drum de facut nu gluma.
S-au ridicat tacuti, supusi ca niste copii carora li s-au luat jucariile si au patruns in refugiu, urmati indeaproape de mine.Ne-am repartizat "paturile" Monica pe prichiciul de scandura care cu indulgenta il numim pat, eu cu Mihai am intins sacii direct pe pardoseala, am lasat lumina la felinar mai mica, ne-am varat in scutece, totul intr-o tacere desavarsita si incercam sa adorm cand s-a auzit vocea lui Mihai:
-Hai, ma, povesteste despre Venera.
Am tresarit suparat de aceasta insistenta fara rost, si cu un ton ridicat ce se vroia aspru, i-am zis:
-Bai Mihai, ce dracu vrei sa stii, ce stii tu, stiu si eu, stie toata lumea, ce te face sa crezi ca detin mai multe informatii?
-Pai nu ai coborat pe crevasa impreuna cu Bujorel, frate-sau, la un an dupa accident? Apoi ai fost apropiat lui Venera dupa ce a iesit din soc, si....
-Si, ce ma, dupa tine m-am grabit s-o intreb: cum a fost Venera, cum s-a intamplat cand logodnicul tau s-a prabusit in abrupt, si tu ai ramas agatata de dumnezeu intr-un jnep douazeci si patru de ore pana te-au auzit ciobanii din Cerdacul Stanciului, si te-a salvat, cum ai rezistat sa-l vezi pe iubitul tau sfaramat de stanci la cinci zeci de metri sub tine... hai mai... gindeste cu capul, nu cu picioarele.
Chiar daca accidentul s-a petrecut acum zece ani, iar Venera a iesit din starea de soc, asta nu inseamna sa dau dovada de cretinitate si sa insist asupra unor lucruri care nu trebuiesc amintite niciodata in fata ei. Aceasta este crucea ei si si-o va duce singura cate zile o avea.
-Dar macar locul sa mi-l arati maine.
-Sa traim pana maine, si vom mai vedea.
Dinspre locul unde dormea Monica s-a auzit un oftat adanc, dupa care s-a asternut tacerea.
Am incercat sa adorm, si se pare ca am reusit. M-am trezit intr-un tarziu transpirat si cu gura uscata, dar nu-mi era sete, visasem ceva si acum cautam sa-mi amintesc.Am inchis din nou ochii si am revazut visul:
"Bunica lui Mihai, cea care l-a crescut- parintii lui murisera de timpuriu- venise la mine la poarta sa ma intrebe unde l-am lasat, ca doar plecase cu mine, eu ma intoarsesem de doua zile si el nici macar nu daduse pe acasa.I-am raspuns ca ne-am despartit la o zi dupa ce am plecat si nu mai stiu nimic de el din acea clipa. Mi-a zis apoi, ca daca il vad sa-i spun ca l-a cautat Radu, prietenul Venerei si ca ea nu mai are timp sa-l astepte, trebuie sa mearga la Radu sa-i spuna ca nu l-a gasit si ca ma roaga pe mine sa ii transmit acest lucru, apoi a disparut ca un fum".
O presimtire sumbra a pus stapanire pe mine si somnul imi disparu complet. Atunci m-am hotarat definitiv la schimbarea traseului, o sa urcam,varful La Om,nu o sa mai merg pana unde a avut loc accidentul Venerei, gasesc eu sa le arat un abrupt credibil, dupa care vom cobori pana la refugiul Grindu si de acolo o sa ma orientez in teren, ori coboram in Brusturet si de acolo cu autobuzul pana la Rucar, ori ocolim pe sub abrupt prin Marele Grohotis la Cerdacul Stanciului si de acolo pana la lacul de acumulare de la Pecineagul. Pana s-a facut dimineata nu am mai putut sa inchid ochii, ascultam, respiratia regulata a celor doi si priveam prin gemul ferestrei fulgerele ce nu au contenit o clipa pe Fagaras.Cand prima geana de lumina a patruns in refugiu m-am ridicat si am iesit afara. Era o racoare invioratoare, si din vaile muntilor se ridica o boaghe alba ca un fum, iar crestele pareau corabii uriase plutind pe nori.Era o panorama uluitoare as fi vrut sa ii scol si pe celalti, insa nu m-am indurat sa le stric somnul placut, de dimineata. Norii dinspre Fagaras se cam apropia de Piatra iar deaupra Capitanului si Papusii se strangeau altii, semn ca in jur de amiaza daca vantul nu-si schimba directia, putem avea parte de o ploaie zdravana.
Am mai zabovit putin dupa care am intrat, am atatat focul in vatra pregatindu-ma sa prepar ceaiul.Dupa ce corvoada a fost indeplinita am dat desteptarea lovind cu o lingura intr-o cana de tabla, le-am raspuns la binete,apoi i-am indemnat afara sa se racoreasca cu putina apa la ochi sa faca doua trei miscari de inviorare, timp in care eu, am asezat micul dejun si am turnat ceaiul in cani.