agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-29 | |
Școlari în dragoste am fost și vom rămâne. Un scriitor devenit nemuritor a descoperit firea umană din femeie. Era atât de simplu. Acum sunt convins. Știu ce am pierdut și știu că sunt pierdut.
-De ce nu ai mai dat nici un semn de viață? Cu gândul dispersat în praf pășea repede în tranșee de nervi. Ce să spună din spatele emoției inutile? Ar fi spus ce gândea, dar știa că oricum a pierdut-o demult. Spunând ce simțea și ce gândea nu făcea decât să adâncească suferința ei și să o îndepărteze mai mult. -Pentru că poate nu am simțit nevoia. Gândul lui era deja omorât în fașă și răstignit în mii de cuie cu întrebări la care știa răspunsuri. Care mai era rostul? Doar știa că ea nu mai simte același lucru ca mai demult. El, în schimb, simțea la fel. Ochiul stâng i se bătea pentru ultima oară. Ea, întotdeauna a scăpat sincer ce avea de spus. Și acum își aducea aminte cuvinte ca: “Nu o să mai îți spun niciodată că te iubesc!” și, s-a ținut de cuvânt cu sfințenie. Făcea orice cu disperare și cu dorința de a nu simții vina. Îi era frică de sentimentul de vinovăție. Încercă să-i mai aducă o dată sentimentul în suflet... “Uite că ai ajuns și aici. Poate ai ajuns de mult în locul ăsta...atât de departe. Eu nu mai sunt pentru tine decât o amintire... Ai uitat de mine.... Ai ajuns acolo!!! Și încă te mai iubesc și sunt doar cel care suferă și mai speră... Degeaba! Și totuși ...ce am spus până acum va rămâne întotdeauna adevărat... Te iubesc și o să te iubesc pentru totdeauna... dar, nu există “totdeauna” pentru muritori, nu? Ai uitat că eu sunt nebun și nemuritor? Orice nebun e nemuritor și sunt nebun din cauza ta, din cauza iubirii pentru tine... și prin asta sunt nemuritor... Dar sunt un nebun singur, pentru că tu nu mai ești acolo... “ O altă mică piatră în lacul din munți. Lacul peste care el visa că zboară acum mulți ani buni. Cel mai frumos vis din viața lui. Acum arunca cu pietre în lacul ăla blestemat și făcea unde... Și undele se pierdeau degeaba în depărtare. -Timpul și-a spus cuvântul în ultimul test al iubirii tale, iar eu am pierdut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate