„Simt pentru tine și simt pentru voi, simt... și pentru mine contează”, aceasta fusese ultima frântură din gândul pe care tocmai eram pe cale să mi-l tatuez.

Luni, de zile întregi creionam, plimbându-mi ființa prin diferite lumi paralele-n prejudecăți în care erai desființat prin nonsens, veghind constant asupra stabilizării fluctuațiilor unei trăiri de orice fel și menținând un flux senzitiv optim pentru a preîntâmpina fisura, infiltrarea sau contaminarea proprie cu florescența nevoilor esențiale în propriul eu interior, încât desfătarea creșterii și învelirea propriului trup cu petale în armura-mi de granit, putea fi considerată o blasfemie la adresa virginității sentimentale. Eu, păstrătorul de sine în diferite sfere aveam tendința de a prinde firul sigur și rece al logicii de normele sociale preînvățate ca dintr-o biblie mecanică, protejându-mă din calea trăirii și sărind pe spate în fața iubirii pe care le suspectam ca posibile cauze în ulcerațiile de cord și de ființă. Totuși, probabil reminiscențe de pe vremea când citeam biblia povestită copiilor, mă trezeam pe nebănuite, ca Noe inițiatul, propovăduind despre ceva care, adiind, îmi colora substanța ș-apoi mă înălța în cele mai pure ape ale trăirilor, într-o lume de emoții, senzații, pasiuni, dăruiri și iubire de tine și de mine, o lume atât de ... e clipa în care rămân cu capu'n-nori...încât din reverie simțeam cum intram în sevraj; sufăr.

Marți dimineață, ora fixă rămâne în cadranul ceasului meu în timp ce îmi fac jocul de glezne total impersonal prin diferite lumi. Mă uit încă o dată prin culoarea ochilor mei, nu văd nimic, nu simt nimic, totul e exact cum l-am lăsat acum o scurtă perioadă de timp. Cu o mișcare circulară am luat o poziție alfa și cataleptic am început să notez de mână cu un scris ușor rotunjit și cu cerculețe-n diacritice cuvintele pe care singur le compusesem de dimineață :

„M'am săturat să cer, să fug, m'am săturat să plâng în pumni, m'am săturat să cenzurez trăiri și sentimente, m'am săturat să nu fiu eu în forma ce'mi convine, m'am săturat să cer respect și dragoste sublimă, eu vreau acum să'mpart ce simt, să îmi trăiesc simțirea, să mă descătușez iubind în tine pasiunea, să vrei să mă prezinți : - Un pasionat nebun, așa îi e iubirea.”

Îmi vine greu să mă las în voia trăirilor ce mi se aștern în mine, îmi vine foarte greu să vin gol în fața ta și a voastră, cei mai dragi și apropiați mie care sunteți lume din lumea mea, în care-mi investesc încrederea oarbă și singurii care mă pot sângera. Tiptil mă-nvăț răbdarea, îmi tund copacii și plantez rouă în locurile zgrăbălite, degust în tihnă interioarele voastre fără o ripost'-anume, învățăndu-le și aranjându-le împreună pe abac. Chiar acum simt cum se împing în ochii mei un ghem de splendide sentimente, toate zimbrite de dorința trăirii cu poftă a tuturor emoțiilor ce mi-au cerut apă în miez de geam de atâtea ș-atâtea ori, pe care nu m-am abținut să le ud. Mă-nchin cu-o eleganță magistrală în fața celui care cunoaște puterea adevărului, a curajului de a defila prin fața tuturora cu sine însuși în toate formele-i pure, cu ochii dezarmanți privindu-mi ochii mari în care-și varsă sincer toată ura, indiferența sau iubirea ce mi-o poartă.

Vineri (efectiv o zi în calendar), contemplam norii în care-am pus niscaiva răsaduri în forme sublime când m-am surprins că sunt ghidat din interiorul meu, dându-mi deoparte gândurile tuturor oamenilor să mă pot auzi cântând despre viață, ș-am zbughit-o-n vacanță. Locul de campare în care am ales să mi-o petrec este o vastă lume numită Viață. Auzisem că există un ceva anume aici, un je ne sais quoi ca să fiu mai exact, care m-a atras dintotdeauna și care amplifică orice culoare descoperită în minunățiile suculente ce le trăiești cu prietenii, cu tine sau cu mine însumi pe care le poți gusta și încerca din abundență sub diferite forme. Oricum eu mi-am pus dorințele și nevoia de simțire în mine, nu le-am aranjat în oarece mod dimensional ci îs libere pe-acolo, mi-am luat șapca și ochelarii de soare și m-am scufundat. Ajuns aici, mireasma tuturor corpurilor dulci m-a învăluit în mângâieri atente în timp ce talpa, cuprinsă în palmele bătrâne ale lumii, era atinsă într-o mișcare atât de caldă încât într-adevăr din ea transpărea toată sinceritatea.

În Viață aflasem, din enciclopedia zmeilor și din pliantele altora, că îmi pot oferi pasiunea, iubirea, tandrețea, gingășia, și cu tot respectul am încredere că aceste atracții de care am nevoie le poți găsi doar în acest loc. Cu ochii mari de uimire m-am pus să mă plimb, să privesc frunzele cum cresc și își spală ele trupul de petale transformându-se apoi în libelule cu inimi din schweitzer prin care te priveam pe tine. Atingeam din pură plăcere lingvistică intrările din gândurile voastre, călătoream cu imaginarii mei pe care-i desăvârșeam continuu folosind impresionismul și dadaismul ca forme de deplasare și savuram pe îndelete emoțiile trăite între celule când se lingeau pe buze.

De când colind întreaga Viață în propria-mi vacanță, m-am destins spre tot simțindu-vă cum dați cu putere, cu dragoste, cu pasiune în mine și râd de fericire, mă las purtat spre culmile tactile, gustând în drumul meu orgasmul sub o umbreluță cu înghițituri mici și plescăind subtil în mii de înțelesuri, juisând prin ochii mei în tine sunetul empatic al fiecărei iubiri trăite cu voi, cu mine într-un climax desăvârșit, complet deschis, desprins din lumea mea, zăcând în diferite poziții, contemplu toată liniștea care se-ntâmplă în mine.



De pe mirobolantul zenit al trăirilor mele, vă transmit sărutări dragi pe gurițele voastre mici,

Al vostru sincer,

Sebastian L.Ciorba.

Azi
13.08.2009