Astăzi a trebuit să mă duc la un interviu în zona SELGROS Pantelimon, prin urmare a trebuit să mă urc într-un Maxi Taxi din zona Cora Pantelimon, pentru a ajunge acolo.
Pot să vă spun că această călătorie cu Maxi Taxi, a meritat pe deplin, a fost chiar un deliciu pentru sufletul meu mâhnit de aceste timpuri bântuite de această criză economică care îți lasă impresia că nu mai vrea să se sfârșească odată.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în acest Maxi-Taxi, a fost faptul că am observat că oamenii se cunoșteau între ei, se salutau și vorbeau unul cu celălalt, de parcă s-ar fi cunoscut de o viață.
Sincer să fiu, chiar m-au uimit cu amabilitatea lor de a-mi răspunde și a mă îndruma, atunci când am întrebat șoferul, care de fapt era o șoferiță mai în vărstă, de locația mai exactă a locului unde aveam să cobor din acel maxi-taxi.
Ee... Atunci pot spune că am început cu adevărat să gust din amuzamentul acestei călătorii.
Toată lumea a început să-și dea cu părerea asupra locației unde aveam să ajung.
Doamna aceea care era șoferiță, mi-a spus de la început că nu știe unde este strada Orizontului și că nici nu va avea de gând să învețe acum la vârsta ei, unde este situată această stradă, pentru a le explica pe viitor următorilor călători ce o vor mai întreba acest lucru. Atunci, în momentul acela au sărit niște doamne binevoitoare pentru a-mi explica. Au început să-i spună acelei doamne șoferițe unde este situată acea stradă și dacă știe faptul că acea stradă mai înainte cu ceva vreme în urmă, se numea strada Văcari, deoarece în capătul acelei străzi se găsea o fermă de vaci.
Oricum, acele doamne mi-au spus că știu exact unde se află acea stradă și îmi vor spune unde va trebuii să cobor.
Am spus că voi sta în picioare, ca să văd exact unde va trebuii să cobor. În acel moment, toate acele doamne binevoitoare, au început să-mi spună să iau loc, deoarece mai era destul de mers. Le-am mulțumit și am luat loc pe un scaun.
La care șoferița spune:
“Mai exact, sunt 7 minute de mers până acolo, cu traficul acesta.”
După aceea, după ce m-am așezat și am luat un loc în maxi-taxi, pot spune că am fost norocos să am ocazia de a fi prezent la niște discuții care mi s-au părut foarte amuzante și pe care vi le voi relata și dumneavoastră. De fapt aceste discuții au fost un fel de bârfe amuzante între persoanele care călătoreau cu acest maxi-taxi.
Un personaj important, care a participat efectiv la marea majoritate a acestor bârfe a fost însăși șoferița aceea mai în vârsta, a acelui maxi-taxi.
Ea a început discuțile, prin ai spune altei cucoane următoarea bârfă:

“Șoferița:
Ai auzit dragă, că Cristina a găsit pe unul și se va lua cu el?

Cucoana:
Da dragă, am auzit.
Dar parcă mai era cu unul, cu care vroia să se ia.

Șoferița:
Ee.. dragă, cu ăsta se va lua cu acte, probabil și religios.

Cucoana:
Da?!
Așa o fi.
Să sperăm că de data aceasta, chiar se va mărita.

Șoferița:
Am văzut-o într-o zi, era fardată și dată cu ruj pe buze, pe toată gura.

Cucoana:
Da, știu. Un ruj din acela roșu, nu?

Șoferița:
Da.
Un ruj din acela strident, avea până și pe dinți. Își dăduse cu acel ruj până și pe dinți.
Odată a venit pe la mine pe acasă cu niște mărgele.
Să mi le arate și să se dea mare cu ele.
Mă întreba dacă îmi plac și dacă vreau și eu astfel de mărgele, că îmi poate aduce.
Dar erau urâte, în toate culorile, cred că avea vreo 5 culori de mărgele pe același șirag.
Și avea mai multe șiraguri atârnate de gât. Arăta de-a dreptul aiurea.
Și ee.. na acum.
Ce să fac eu cu astfel de mărgele?
Unde să mă duc cu ele?

Cucoana:
Aa… Și o știi pe Geta?
Trăiește și ea cu unul, cu un terchea berchea, care o mănâncă de bani.
Dar are bani ea.
Are vilă, … are mașină.
Nu duce lipsa banilor.

Șoferița:
Eu una, nu aș putea să stau cu unul și să trăiesc cu el, numai pentru că are el bani.
Dacă nu simt nimic pentru el, să se ducă încolo…
Ce, tu ai putea așa ceva?

Cucoana:
Oo… Nu! Nici eu nu aș putea să fac așa ceva.
Dar în ziua de azi, nu te mai miră nimic.

Șoferița:
Mama Cristinei, a trecut într-o zi pe la mine.
Și asta ce puturoasă, nu își șterge praful, nu spală. Doar bea până face pe ea.


Cucoana:
Da?
Ee… Mai sunt și oameni din ăștia.

O altă cucoană:
Doresc și eu să cobor la cimitir.

Șoferița:
Mai este până la cimitir.
Puteți lua și loc dacă doriți.

Una dintre doamnele care m-au îndrumat pe mine i se adresează șoferiței:
Și dânsa coboară acolo la Văcari.
Vezi tu, acum știi și unde este strada Văcari.
Poți îndruma lumea de acum încolo.

Șoferița:
Ee.. Asta-i acuma.
Ce faci Ioane? Ce mai zici tu? (i se adresează unui om care era așezat pe scaunul situat chiar în spatele scaunului ei)

Ion:
Ce naibii să mai fac!...
Ce naibii să mai zic!... acum cu criza asta.

Șoferița:
Ia zi Ioane, că o să vină votarea ... ai să te duci la vot?
Cu cine ai să votezi?

Ion:
Cu cine am să votez? !...
Din partea mea i-aș băga pe toți la pușcărie.
Să se ducă naibii cu toți la pușcărie și să ne lase în pace.
Uite, i-a și tu aici un covrig să mănânci.

Șoferița:
Ce faci Ioane?
Nu îmi mai da pâine, că nu pot să o mănânc.
Mă umflu după aceea la stomac.”

Ee.. și din păcate, mi-a venit și mie rândul să cobor din maxi-taxi și probabil am mai pierdut multe discuții delicioase și amuzante.
Oricum, sper să vă amuze și pe dumneavoastră relatarea celor spuse de mine în aceste câteva rânduri.