Puntea amintirilor lui State potcovaru’și nea Bebe Cazma.

Nu mă dă narația afară din casă, dar n-am ce face: între țintele vii ale textelor și pretextelor și strofelor, există afară de ințelesul lor, și o legătură sentimentală (eu știu despre ce este vorba).
State potcovaru’ fusese băiat de București și unul cu chitanță, bine șmecherit, în focarul lumii interlope din Rahova de jos(anii’48,'50)
În șatră venise in’95, dintr-un calcul strategic al afacerilor, mai precis de frica fiscului la care făcea o enormă alergie. I-a cerut găzduire și i-a dat Aurică Fieraru, bulibașa șatrei. Deși de Aurică Fieraru ii lega și-i leagă originea, între tradiția lui bulibașa și amintirile lui există mari discrepanțe.
Aurică Fieraru l-a primit cu o condiție: să nu se introducă in tradițiile și guvernarea șatrei, lucru care lui State i-a convenit foarte mult și unde aurul din gură și cel din ladă lăsat de taică-su a făcut țiganii cuminți, care uneori, dacă n-au putut să zambească, cel puțin au rânjit. Era și asta o dovadă de supunere.
Aici a viețuit o vreme cu Flăcărica, nevasta lui fără cununie, adică cu bon de mână, și cu fetele lui.
I-a convenit de minune statul in șatră, intrucât de acolo se lansa in afaceri mănoase, cum am spus in afara fiscului, și in afara tirului atenției unor concurenți.
Din 1995, State s-a gândit să-și modernizeze și să-și mondenizeze afacerile, când incearcă fără suces să cumpere Divertis Parc și pe Toni Grecu, pentru care avea o imensă simpatie. N-a mers, maestrul Toni Grecu, i-a spus…..nix.
După eșecul care nu l-a dărâmat, a plecat un timp la Istambul, unde a tras câteva tunuri fără urme, a dispărut brusc la Paris, unde a pus pe picioare o industrie a prostituției și a cerșetoriei, si încă una prosperă.
Intors după un timp in țară, găsim in aceste telenovele, această povestire și atât.
De neuitat este faptul că el trăise înainte în puterenica viață interlopă, până in 1948, unde taică-su era: aurar, argintar, zaraf, și bulibașă a tuturor organizării nunților pentru bogătașii din București.
Până la data arătată, Rahova de jos era spuma gangsterilor, a interlopilor de toate nuanțele, a traficanților și a altor oameni ai riscului, una din surse și resurse era un centru mare manufacturier , unde lucra cu vestitul Semaca, și unde acesta avea prăvălioare, depozite, și ateliere in clădiri inalte până la genunchiul broaștei, și în care taică-su era implicat ca administrator fără acte.
După revoluție, cum v-am mai spus, State părăsește bârlogul, și ajunge in șatra lui Aurică Fieraru. In fosta Rahova de jos trăia și unchiul său Ion Fieraru, poreclit Bebe Cazma, care era șeful școlii de șmecheri, una bine plătită și ocrotită de oamenii locului.
In episoadele ce vor urma, voi face și referire la abilitatea si autoritatea acestui Bebe Cazma.

De aici, tot din Rahova de jos, a fost promovat la 25 de ani pușcărie în Jilava, cel care era atunci marele Alimănescu, care după câțiva ani a fost scos și numit comisar șef, și la care face referiri și Sergiu Nicolaescu, în amintirile din filmele sale.
De toate astea, mai știe și știe multe, actualul scriitor al vieții interlope, în devenire celebru, Tache, a cărei narație este o bijuterie. Mai știe câte puțin și Toni Grecu, cel care a avut de-aface in condițiile arătate cu State potcovaru’ și a cărei influență din lumea interlopă o găsim uneori mai stilizată in programul său din Divertis Mall.
După venirea lui din Franța și-a reluat viața din tabără, unde a rămas un interlop cu bani mulți și riscuri puține.

Remember Bebe Cazma 2005.
L-am cunoscut in Aprilie 2005, în insula pensionarilor din cartierul Balta Albă. Acolo venea cu fecioru-său după el, avea 93 de ani, și era aproape plin de sănătate. Acolo venea și Mircea Badea, unde căsca gura la moșii mai teribiliști și povestitori de elită, cum era și nea Bebe cazma.
Mi l-a prezentat Colea Răutu care, deși era o discrepanță mare de spirit între ei,il accepta, pentrucă –și depănau amintirile in luptele de la Odessa, unde fuseseră camarazi de arme, și acelasi leat.
El mă citea in cotidianul Național, avea sindromul de vedetă părăsită, ocolită și uitată de generația tânără, care nu știa cine a fost el. Mi-a povestit multe, era supărat in egală măsură pe celebrul scriitor Tache, care-l omisese din prima sa carte: Șmecheri de oraș, cât și pe mine, că nu-i făcusem catrene la fel ca marilor vedete.
La rugămintea maestrului Colea Răutu, i-am făcut opt catrene, pe care le-am dat la șefa poeților, d-na Vera Tufan, dar care mi-a spus că regretă profund, ca șeful nu acceptă vedete ca el.
I le-am dat a doua zi, și urmărea zilnic rubrica in care n-a apărut niciodată, iată un fragment din strofele pe care i le-am dedicat:

Lui nea Bebe Cazma.
“Mă privești cu încruntare
Parc-ai vrea să mă deochi,
Ieri mi-ai spus că nu ai sare
Că mi-ai da-o tu în ochi."

Totuși eu te am în gând
Da-n 7 Plus se stă la rând,
Nu-ți fie cu supărare:
Aglomerația e....mare!

La Tache ești printre"moaște",
E tânăr, nu te cunoaște,
Dar eu acuma mintenaș
Te fac șmecher de oraș.

Amândoi suntem cu clonțul
Și-apoi,o să dăm și colțul,
Dar vrem o moarte optimistă
Cu întrecere "socialistă!"
Prima strofă nu-mi aparține, este una de imprumut, de la confratele meu Florin Lobodă, dar era ca o provocare la intrarea in peisaj.
Nicio faptă” bună” nu rămâne nepedepsită, că după trei luni pe Bebe Cazma l-a lăsat viața la vatră, pentru o cruntă boală de piele de care n-a scăpat până n-a murit.

A murit uitat de lume și de Dumnezeu , la vârsta de 95 de ani, ca fostă vedetă neștiută, când nu mai interesa pe nimeni.