agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-13 | |
Am luminat vasul cu vise. Mă plimbam pe culoarul unor amintiri plăcute și am descoperit păpușa rusească. Am alunecat ușor în încercarea chimică de a îmi reorienta gândul. Am reușit ceva, spre surprinderea mea. Credeam că anumite amintiri se închid pentru totdeauna în trecut.
Doi copii stăteau și priveau uimiți imensitatea unei vitrine. Părinții grijulii îi avertizaseră să nu se urce pe prima treaptă pentru că jumătatea de sus a vitrinei ar putea să cadă pe ei. Nu asta era problema lor. Fetița avea o prietenă extraordinară, o prietenie care poate să răzbată prin timp și care poate să trăiască până dincolo de moarte. Acea prietenă i-a făcut cadou un mic mărțișor, nou, diferit, adus din altă țară. Părea a fi o mică păpușică rusească, lăcuită și rujată în obraji. Părea o țărăncuță cu batic roșu, nimic deosebit, dar faptul că era primită de la o prietenă atât de importantă o făcea cea mai frumoasă păpușică a tuturor timpurilor. - O vezi pe undeva? - Hm... nu. Și ochii celor doi copii se agitau să iscodească subsolul de nepătruns al corpului de bibliotecă. Băiețelul se aplecă și încercă să împingă uriașa construcție de lemn. Îi era teamă că o să se prăbușească și nu îndrăznea să o miște mai mult. Se tot gândea la sfaturile părinților și avea totală încredere în ce spuneau ei. Azi, cu forța li greutatea a doi oameni nu reușea să doboare corpul acela de lemn și sticlă....dar atunci nu a putut decât să creadă ce spuneau părinții. Acum, se întreba el, care din lucrurile pe care le face sunt făcute din aceeași încredere pe care o urma atunci. - Vreau să o găsesc...tu ești de vină că am pierdut-o. Deși stia că nu este adevărat, fata, lansa acuzații ca sa scape de vina interioară. Băiețelul, fratele ei cel mic, căuta cu mai mare disperare după acea, mică, dulce, rujată în obraji, păpușă rusească. Azi se află în continuare, în minte, pierdută acea păpușă rusească. Mică. Corpul nu fusese mutat din loc vreodată. Mă întrebam cât de adânc trebuie să fie ascunsă acea păpușă... După zeci de ani, chiar dacă aș fi știut că locul fusese întors pe dos, tot aș fi crezut că undeva, în spatele corpului cu geamuri, se ascunde o veche, mică păpușă rusească. Aș fi vrut să o caut, să o iau prăfuită și să i-o dau surorii mele, doar ca să ierte neobrăzarea mea de atunci de a-i pierde frumosul cadou.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate