Lumină afară... Lumină în mine? Pășesc curios în conversația cu îngerul cu ochii negri ca două izvoare de mister. Sângele cald îmi dă adâncime gândurilor bete de visare. Am lacrimi verzi scurse din ochii mei albaștri.
- Tu realizezi că noi nu o să ne vedem niciodată? Cuvintele ei alunecau ca un test în conversația lor. O să îi spun ce își dorește să audă sau o să îi spun ce cred eu cu adevărat. Ce coincidență, răspunsul ar fi același.
- E adevărat, poate nu o să ne vedem niciodată. De aceea suntem amândoi niște ciudați. Dacă există și cea mai mică șansă să ne vedem, eu cred în ea.
Copilul șturlubatic din ea gândi în secundă toate posibilitățile lor de a se vedea. Gânduri de secundă, și secunda trecu. Conversația continuă.
Avea în față un chip de înger. Privirea ei cerea deschiderea unei porți ferecate de mult în nevisare. Se lovea de buze perfecte pe care nu le putea descrie fără să le sărute, ochi dulci, adânci, rupți din smoala Raiului infinit. De ce nu albaștrii? De ce nu îi plăceau lui ochii albaștrii? Se apropie mai mult și privii ochii îngerului alb îmbrăcat în negru. Nu putea crede ochilor ce privește. Mări de lavă neagră ardeau în sufletul prin a căror porți privea. Grote adânci abia așteptau să fie vizitate.
-Nu îmi este teamă de întunericul din tine. Poate tocmai acel întuneric este sursa luminii mele. Vreau să te cunosc, să știu înălțimea la care se odihnesc liliecii în peșterele cele mai întunecate din tine.
-Ești sigur că vrei să intri?
-Eu vreau să intru în lumea ta, în cele mai întunecate colțuri ale fricii tale. Vreau să mă lași să alerg spre copilul care stă în colțul întunecat și cere dreptate și iubire. Nu contează ce vreau eu, contează numai dacă tu îmi deschizi ușa să intru, să mă lași să îți pipăi țurțurii de gheață și să accepți durerea atingerii lor.
-Crezi că o să suporți tu toate astea?
-Eu vreau toate astea. Sunt sedat de chimia iubirii. Nu vrei să știi cât de mult îmi doresc călătoria asta în sufletul tău. Tu ai de plătit un preț, și știi asta. Trebuie să te lași trecută prin Iad înainte de Rai...Trebuie să te lași dusă în labirintul lumilor mele fără să întrebi infinitul dacă există sau nu ieșire...Trebuie să trăiești fericirea prin lumi și vise și să nu pierzi niciodată încrederea în mine și iubirea mea.
-Cuvinte mari, lipsite de sens pentru cel care nu dorește iubirea...dar eu mă arunc în fericire acum cu orice risc, cu orice pedeapsă...Am fost deja acolo!