Pentru mine crăciunul începuse cu o zi înainte. Prietena mea Nicoleta m-a condus pe coridoarele milostivirii, coridoare ce duceau către o vilă cu două etaje, a unor boieri prafuiți de timp și care așteptau de la noi vorba duioasă a "fiului rătăcitor" înconjurat de idolii bogăției lor muți și neîndemânatici în a le alina sălbatica suferință ce îi robea de atîția ani. Zâmbetul bătrînului care uitase să apăra în privirea lui de multă vreme a descătușat în puhoaie lacrimile bucuriei la vederea noastră. I-am cuprins batăturile mâinilor, încastrate cu atîta putere, ce încercau palid să răspundă îmbrățișării mele. I-am pregătit bucatele crăciunului, i-am servit din delicatele mîncăruri, i-am stins setea de singurătate, dându-i să bea din "vinul tinereții", în care ne scăldam noi, sorbind pînă la ultima picătură, curgându-i șiroaie pe cărările întortocheate ale bătrîneții ce-i astupau obrajii și cu toate astea, a oftat încet, fără ca eu să observ, fapt pentru care eu suspinând am îndrăznit să-l întreb "pentru ce ești nemulțumit tăicuță, de ce te uiți întrebător la mine?",cu o mișcare tremurândă a mâinii, îmi arată "simbolul crăciunului", bradul ce stă cuminte lîngă geam, gol și trist.Vărsând o lacrimă, pe care bătrînul n-o putea vedea niciodată, de cortina grea a întunericului în care bâjbâiau ochii lui, am luat prețioasele globulețe și le-am așezat rînd pe rînd, pe o creangă, pe alta, a bradului, pînă când am auzit din spatele meu zâmbetul închis al bătrînului, care mi-a dat încrederea în minunata faptă ce o făcusem unui suflet pricăjit. M-am așezat după aceia lîngă bătrînica fidelă a stapânului casei, ascultând ca un "copil la gura sobei" poveștile mamei de-a fir a vânt din care nu mă mai săturam auzindu-le. La plecare m-a îmbrățișat cu multă duioșie, parcă am fi fost copii lor. Bătrînul n-a mai oftat ca mai devreme, mă pusese în inima lui, de unde n-aș mai fi plecat niciodată, alinindu-i de acum încolo neliniștile, despărțirea nemafiindu-i o povară. În ziua crăciunului gustînd din bucuria mesei bogate în bucate am retrăit acele momente de satisfacție în ajutorarea semenilor.