agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-24 | |
În dormitorul cu aspect sărăcăcios, deprimant, ca un salon de spital, Vasile își făcea gimnastica de dimineață, aplecându-se, răsucindu-se și agitându-și brațele descărnate.
- Vezi că ți s-a dus toba de eșapament!… Îi spuse liniștit Serghei, din patul lui, fără să ridice ochii din ziarul pe care-l frunzărea. Vasile însă nu-l auzi, fiind concentrat să-și numere mișcările caraghioase: - Unu, doi, trei, patru…Unu, doi, trei, patru… - Și nu-ți poți număra bășinile decât aici, lângă patul meu? Continuă Serghei, de data aceasta ridicând glasul. - De ce nu? De aia suntem prieteni, ca să împărțim totul! Zise hotărât Vasile. - Da’ ce-ai mai împărțit tu cu mine? Întrebă curios Serghei. - Porțiile tale de mâncare! Și am de gând să le împart și pe cele care urmează! Că tocmai ard calorii… Răspunse prompt Vasile, continuându-și gimnastica. - Da’ unde dracu îți ții tu caloriile, de fumegă în halul ăsta? Spuse Serghei, ridicându-și ochii din ziar și făcându-și vânt cu mâna în dreptul nasului. Și, de ce rânjești așa? Ne-au sosit ajutoare? Mai întrebă el, dând cu ochii de fața lui Vasile, pe care se lățise un zâmbet de la o ureche la alta. - Ajutoare, nu, dar ne-au venit „prospături”! Două „fete” noi…în salonul de la etaj! - De aia te-ai fâțâit ieri, toată ziua, când sus, când jos? - Am vrut și eu să le văd fața… - Pentru asta era de-ajuns să urci o dată…Sau le-ai văzut în serial? - N-am apucat să le văd, ușa dormitorului era mereu închisă…Da’ azi merg și intru la ele, chipurile, să cer ceva…Oare, ce să le cer? - Cere-le o diodă…N-or să știe ce-i aia, or să te întrebe, le spui ceva despre stabilizatoarele de tensiune, n-or să priceapă nimic, or să te întrebe iar și-o ții tot așa…Mâine, pe vremea asta, te plimbi cu ele de gât prin curtea azilului!… - Vezi, că ești deștept? Hai, mergi și tu? - Nu! - Atunci, eu am plecat! - Chiar pleci? - Da! M-am hotărât să intru în dormitorul lor! - Ei, dacă tot insiști atât, hai, că merg! Stai numai să-mi iau bastonul și papucii …Da’ te-aștept în hol… - De ce? - Nu intru neinvitat în dormitorul doamnelor! Găsești tu ceva și le scoți din cameră, să le văd și eu… - Cum dracu să le scot pe hol?! Le trag de păr, le-mping de la spate? - Le zici că mă plimb eu dezbrăcat pe hol…cu dioda arsă… - Și dacă e salonul plin și sar toate ? - Atunci o iau la fugă și-apoi mă fac că mă-mpiedic! În ușa dormitorului se ciocniră de Tudorița, femeia de serviciu, care, luată prin surprindere, scăpă din mână mopul și țipă isterizată la ei: - Hoo! Oameni bătrâni și fără minte! Unde vă repeziți așa? Că nu se dau plăcinte în Cămin! - Plecăm să ne jucăm cu fetițele, Tudorițo! Dacă faci rost de-un hârleț și-o lopățică, ne jucăm și cu tine! Tu sapi și noi facem galerie pe marginea gropii! - Ce să sap? Întrebă naiv Tudorița. - Groapa bătrânelor moarte săptămâna trecută și care zac și azi în morgă! - Doamne ferește și apără! Vorbiți, de parc-ați fi dat în mintea copiilor! Zise Tudorița, făcându-și cruce. Păi, de unde bani să le-ngropăm? Abia am găsit de formol!...Și las’, că nu se strică, doar stau la rece!... - Ai și tu dreptate, Tudorițo!...Da’ și noi stăm în rece și lui Vasile tot i s-au stricat caloriile…Auzi, ai apucat să te vaccinezi? - De porcină ? Da, acum trei zile! - Nu de porcină! Cică a apărut un virus nou, și mai periculos, Mops îi zice, spuse Serghei pe un ton serios, dând cu ochii de mopul Tudoriței. Cele mai expuse sunt bietele femeile de serviciu din azilurile de bătrâni, care intră în contact cu alimentele furate!... - Vai de mine, domn Serghei, bine că mi-ați spus, merg să mă vaccinez! Mocs ați spus că-i zice? - Mops, Tudorițo, Mops! E-un virus…cum să-ți spun eu, ca să pricepi?! - Spuneți, domn Serghei, că eu mă pricep la viruși! Spuse plină de sine Tudorița. - E un virus cu nasul turtit!…Hai, Vasile! - Aha! Am priceput! Spuse lămurită Tudorița și păși pragul dormitorului pustiu. Mâine merg și mă vaccinez! Mocs ați zis, domn Serghei? Mai întrebă ea o dată din ușa dormitorului, ca să fie sigură. - Exact așa am zis, Tudorițo, cum spui tu! Îi răspunse Serghei - Da’ unde mergem? Că „fetele” sunt în direcția opusă?!…Întrebă derutat Vasile. - Lasă „fetele”, că n-or muri azi…Ne „jucăm” mai târziu cu ele… - Și unde mergem? - La masă, ca să-ți pui caloriile la loc. Da’ mâine dimineață, ai grijă să le arzi lângă patul lui Toader, nu lângă nasul meu… - Ba eu mă duc întâi până la etaj…Ne vedem la masă…Spuse Vasile și se întoarse din drum, luând-o spre casa scării. - Vasile, salută-le de bun venit și din partea mea!...Îi strigă din urmă Serghei. În sala de mese, unde nu ajunseseră, deocamdată, decât colegii de cameră ai lui Serghei, bătrânul Toader îl întâmpină cu un rânjet știrb: - Azi dimineață am făcut cerere la directoare, să mă mute din salonul ăsta de cucuvele…Poate apuc și eu niște nopți mai liniștite… - La morgă, cică, ar fi o liniște mormântală, dar va trebui să mai aștepți, domn Toader că, deocamdată, e încă ocupată…Spuse Serghei și-i întoarse spatele, întorcându-se către infirmiera care așeza pe mese cănile cu ceai: - Lențico, azi ne dai ceai cu rom, sau cu bromură? - Romul s-a terminat, iar bromură nu vă mai trebuie, îi răspunse zâmbind cu subînțeles Lențica. - Atunci, înseamnă că ne dai viagra? Că asta ne trebuie…continuă Serghei. - Și dacă-ți aduc o tabletă de viagra, domn Serghei, îmi spui și mie ce faci cu ea?! - O-nghit și dau iama-n babe! Și-apoi o să jucăm baba oarba! - Baba oarba poți juca și fără viagra, domn Serghei! Zise Lențica. - Fără viagra, Lențico, jucăm numai popa prostu! Spuse Serghei. - Cine-i popa prostu? Întrebă Vasile, care tocmai intra în sala de mese. - Nu mai contează, zi-mi, cum a fost cu doamnele? - Aiurea, răspunse Vasile pe-un ton amărât. Una dintre ele nici nu și-a ridicat fața din pernă cât am stat acolo, iar cealaltă, ce crezi c-a făcut?! - Lampa mică? - Vezi, că ești neserios? Lasă-mă să vorbesc! Deci, eu o întreb de diodă, baba îmi zice că n-are sodă, da-mi dă o coajă de săpun de casă! Pe Serghei îl umflă râsul: - O bucată de săpun? Și l-ai luat? - Nu, că săpun am și eu!...Răspunse îmbufnat și dezamăgit Vasile. - Fraier ai fost! I-l dădeam cadou lui Toader, împreună c-o bucată de frânghie, că tot e ziua lui peste o săptămână… - Iar ai ceva de împărțit cu el?! Întrebă Vasile. - Cu informatorul ăsta ordinar? Da, niște amintiri cumplite…Tu nu știi, dar eu și cu el suntem cunoștințe vechi…Din cauza minciunilor lui a murit bătut, în beciurile securității, un om nevinovat și un copil a rămas fără tată…Când îl aud vorbind, îmi vine să-i smulg limba și să i-o bag pe gât, să și-o înghită nemestecată…Mă consolez cu gândul că, în curând, o să putrezească de viu în propriile-i excremente…Mă duc să-l aduc pe Mitică la masă, văd că n-a venit amărâtul…Ãsta uită și să mănânce!...Zise Serghei și se ridică de la masă, dintr-odată mai adus de spate. Apoi o luă încetișor către ieșire. - Dacă mergi să-l aduci pe sclerozat, pune-l să-și ia și umbrela…Îi aruncă din spate Toader, rânjind cu gura-i știrbă. - Bună idee, domn Toader, tocmai mă întrebam cu ce te-aș putea mângâia nițel pe spinare…Îi aruncă Serghei peste umăr, ieșind din sala de mese… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate