Go-rwun era căutător de perle. Nu se scufunda însă în adîncul mării după tumorile sidefii ale scoicilor, nici nu buchisea prin lucrările școlarilor în căutarea prostioarelor involuntar-ilariante...nu! el căuta "Perla Înțelepciunii ", acea frîntură divină din sapiența lui Sidhartha Gautama.
Trezindu-se, într-o dimineață de octombrie, cînd frunzele arțarilor luaseră culorile bronzului și ale flăcărilor, după o cină îmbelșugată stropită cu trascău distilat din fructe peripatetice, lui Go-rwun i se iscă în minte un gînd sîcîitor ca o durere de măsele:
" Ce sprijină Cerul?"
Gura îi era uscată, mațele îi ardeau de încordare și nu își afla liniștea fiindcă nu găsea răspuns la această întrebare primordială. Se învîrti toată ziua pe aleile presărate cu nisip alb, prin grădina presărată cu bolovani în formă de jivine poetice, se holbă la peștii roșii din havuz, zări un cîrd de rațe care treceau măcăind în zbor peste un pîlc de bambuși unduind caligrafic în vînt, dar tot nu găsi un răspuns clar. Încercă atunci să-și ordoneze gîndurile, așa cum ne învață marele profesor Bodiharma și cugetă:
" Cerul...tot ce e "SUS, adică opusul lui "JOS", sau Alb în contopirea Ying-Yiang!"Sprijină":prin urmare ce "este" care ține SUS! Dar oare SUS e "ținut" sau JOSUL este ca un Sus care ține?"
Aici, logica i se împotmoli ca un caras auriu care înoată în sos de stridii cu soia, nu în apa clară a bazinului, așa că luîndu-și toiagul, bocceluța și sandalele "căutării perlei" în picioare, Go-rwun porni la drum; nu hălădui prea mult, cînd în mijlocul unei poteci care șerpuia printre trunchiurile unor paltini înroșiți de brumă, se împiedică de înțeleptul Kegon care moțăia, mîngîiat de soarele călduț, pe o grămadă de frunze.
"Bună ziua"! îl salută cu respect Go-rwun pe vestitul învățat;
Kegon deschise ochii și-i răspunse încet, dar răspicat:
" Nu te întreb despre cele 15 zile din urmă de-s bune, te întreb de cele 15 zile înainte cum sunt!"
Go-rwun sughiță mirat și nu găsi niciun răspuns, dar înțeleptul, după ce mai moțăi încă jumătate de zi îl liniști lămurindu-l:
" În fiecare zi este o zi bună!"
Atunci pelegrinul pornit în căutarea unui răspuns la întrebarea despre Sus-Jos, nu mai îndrăzni să-i tulbure meditația și se urni iar la drum.Prin toate locurile pe unde umbla, lumea dădea neajutorată din umeri auzindu-i cimilitura.După încă 10 ani și-o vară de căutări zadarnice, îl întîni iar pe înțelept, într-o livadă de peri în pîrg; stătea culcat pe spate, cu gura larg deschisă, așteptînd să-i cadă o pară coaptă. Go-rwun îi dădu binețe de 15 ori, iar cînd Kegon își întoarse ochii spre el, îl întrebă:
" Preaînțeleptule, ce e "Sus"?
" Tot ce nu-i Jos" răspunse iluminatul, molfăind o pară moale care-i pică în cele din urmă în gură.
" Și para?" gîngăvi Go-rwun
"Para e jos cînd nu e sus"...încheie, plictisit dialogul Kegon.
Atunci mintea încețoșată de gînduri a lui Go-rwun se limpezi:"Dacă para e SUS și e sprijinită de un trunchi subțire ca al părului noduros, atunci Cerul, SUSUL opus lui JOS e sprijinit ca să nu cadă, de un stîlp infinit mai gros...dacă acel ax nu era de lemn sau de piatră, căci nu-l vedea nimeni nicăieri, pesemne că era din fum..."
Fericit pentru că dezlegase o întrebare atît de grea, se sprijini de trunchiul unui păr, clătinîndu-i crengile; o pară răscoaptă se desprinse de pe ram, pică și i se zdrobi de creștet, iscînd o nouă întrebare chinuitoare:
" De ce tot ce e SUS cade JOS"?