agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-25 | |
E seară ca oricare perete mucegăit în care stele se fac a străluci pe-o parte, aceea în care nu te găsești, iar umbrele înfășoară soarele ca pe o pâine ce va trebui să-ți ajungă până la salariu. Simți cum mușchii cresc verzi și mărunți peste tine, cum toate punctele cardinale converg spre nord. Astfel că ești mereu torsionat, nu-ți mai găsești locul, timpul și capul nu-ți mai stă pe umeri. Rezemat de perete, te umpli de bubele acelea care încep, apoi, să pocnească fie câte una, fie în cor, de parcă în tine este o întreagă filarmonică în care se aud din ce în ce mai tare viorile, contrabașii, câteva clape de pian, tobele și... vocile. De fapt, se ceartă vecinii. Iar și iar, pe diferite tonalități. Când soprana, când tenorul. Zboară portativele prin aerul ce-ar deveni primăvăratic dacă ar avea și motive, dacă nu l-ar durea urechile, dacă s-ar putea împrieteni, cumva, cu lumea asta împestrițată.
Însă, prietenia nu e un pămătuf cu care să ștergi praful răfuielilor și pe care să îl scuturi, apoi, de zor, în capul vreunui trecător care nici nu se prinde de ce fulguiește numai pe sub geamul tău. Și nu este nici biletul de autobuz pe care îl compostezi doar când ai chef sau când ai simțit controlorul mult prea aproape de cartea ta de identitate și pe care, oricum, îl arunci în silă pe stradă, chiar lângă coșul de gunoi, asta, așa, ca să-i sporească prestigiul de coș... Prietenia nu este un teren pe care să vrei să-l iei în posesiune și să-l construiești cu vile, poduri, restaurante, angrouri ori autostrăzi. Nu este deloc o pădure pe care să vrei să o defrișezi lăsând-o nudă, cu pieptul despicat, inima scoasă aruncată fiarelor înfometate și mult prea libere. Nu, nu, prietenia nu este nici măcar nevasta pe care poți să o neglijezi, să o dai cu capul de pereți ori să o înșeli, profitând de încrederea și fidelitatea ei. N-aș crede să mai poată deveni țărmul în care marea dă cu coarnele asemenea unui taur când se încinge mult prea tare. Ar putea fi un praf de copt stins cu zeamă de lămâie care ar crește într-un aluat pufos și gustos... Dacă nu știi ce e prietenia, sună un prieten! (25 feb. 2010 )
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate