... Convoiul prezidențial se opri. Președintele statului coborî din mașină și se îndreptă, cu pași siguri, spre tribună, de unde vorbi mulțimii care aștepta cu sufletul la gură.
- Stimați confrați!, își începu Președintele discursul. Îmi revine rolul istoric de a vă anunța pe dumneavoastră și întreg poporul că societatea noastră a trecut la o nouă etapă de dezvoltare, etapa supercivilizației. Þara noastră se proclamă, astfel, prima țară supercivilizată din lume.

- Prietene, îmi imaginez țara noastră ca un spital de nebuni, neîncăpător și ținut în corsetul austerității - glăsuiește Nimeni, “conectat” la realitățile societății. Ca un spital în care nebunii au pus mâna pe putere și au luat în stăpânire saloanele și depozitele cu provizii. În privirile lor amnezice, doar din când în când vezi câte o licărire, semn că au o idee. Și dau o lege, în detrimentul normalilor…

... Reporterii se înghesuie, aparatele de filmat zumzăie. Mulțimea ovaționează, până la extaz.
- Avem create condițiile necesare avansării rapide și hotărâte a țării pe calea supercivilizației, în concordanță cu năzuința națiunii noastre de a-și făuri o viață îmbelșugată.
Mulțimea aplaudă cu entuziasm.
- Vom făuri viitorul de lumină al omenirii, la care au visat înaintașii noștri. Ne-a revenit nouă misiunea istorică de a realiza acest vis - supercivilizația!- garanție a bunăstării și fericirii absolute. Am adoptat o politică adecvată pentru a asigura reușita deplină, pentru a realiza societatea supercivilizată, fără granițe, și care să cuprindă întreg globul pământesc. Și, vă asigur, nimeni în lume nu va îndrăzni să ne stea în cale!

Un element turbulent este neutralizat prin intervenția gărzii prezidențiale.
- Vom asigura ridicarea pe înălțimi nebănuite a nivelului de civilizație a țării și creșterea continuă a prosperității materiale și spirituale a neamului nostru, garanție sigură a țelului propus. Pornim la un drum, în perspectivă nouă. Să procedăm astfel încât să creăm condițiile pentru înaltele aspirații de viitor! Pentru ca noi, aleșii Divinității, să devenim stăpânii de drept ai lumii!
Mulțimea ovaționează îndelung, în delir.

Apoi, în mare grabă, convoiul se puse în mișcare spre o altă destinație, unde Președintele urma să se adreseze mulțimii. Numai mașina Premierului, rătăcită de coloană și ajunsă la o bifurcație nesemnalizată, oprește, dezorientată:
- Încotro o luăm, șefu?, întreabă șoferul.
- Cum, încotro, Ioane?! Nu știi linia partidului?!, îl ceartă Premierul și-i zice: Semnalizezi dreapta…
- Și fac la dreapta?, insistă Ion.
- Ce, nu știi linia partidului, Ioane? Faci la... stânga!
La următoarea bifurcație:
- Ce facem, șefu? Semnalizez dreapta?
- Bineînțeles! Semnalizezi dreapta, dar faci la stânga, ce, uiți linia partidului?...

... - Ce e gălăgia asta? se auzi o voce tunătoare pe coridorul spitalului.
- Bolnavii de la salonul doi... Sunt cam agitați, domnule doctor, răspunse o asistentă, care tocmai se lămurise asupra situației. Mă pregăteam să vă raportez.
- Ocupă-te să fie gata injecțiile - zise medicul și intră în salonul din care venea vacarmul.
Bolnavii intrară în panică. "Reporterii" își ascunseră sub perne sticlele pentru suc, din material plastic, folosite drept microfoane, iar "polițiștii" ce alcătuiau convoiul prezidențial își dosiră, sub saltele, cozile de mătură folosite drept motociclete.

Singurul, "Președintele" rămase pe pat, ridicat în picioare, și privea cu trufie în jur.
- Împușcați trădătorul ăsta de țară - ordonă el, arătând în direcția medicului. Dacă nu vreți voi, o voi face eu - zise el și ochi îndelung, cu degetul arătător. Apoi făcu din gură: poc!

"Trădătorul" nu căzu. Îi sosiră chiar și întăriri: doi asistenți vânjoși, care-l imobilizară la pat pe "Marele Conducător", iar medicul îi făcu injecția.
Imediat după aceasta, cu capul sub pătură, "Președintele" se liniști. Și își aduse aminte cine este în realitate și pentru ce se afla acolo, în spital. Pentru moment, doar...