Steluța intră val-vîrtej în casă și începe să-l cicălească pe bărbatul ei, Gogu, care se uita liniștit la televizor, la un meci de fotbal.
- Auzi Gogule vin acum de la Lenuța. E tare fericită. Soțul ei, Þuțu, i-a cumpărat un inel superb. Așa, fără nici un motiv. Vreau și eu unul, te rog… (începe să se gudure la pieptul lui)
- Să nu exagerăm dragă! zice cu jumătate de gură Gogu, preocupat mai mult de vizionarea meciului decât de consoartă.
- Insensibilule. Numai la tine te gândești, la mine nu! Se face că plânge.
Gogu, enervat și indispus, stinge televizorul și mormăie.
- Să nu exagerăm, dragă! Dacă Lenuța a primit un inel superb să-i fie de bine, să-l poarte sănătoasă. Au de unde. Soțul ei e inspector la bancă, își permite. Eu sunt doar un părlit de asistent medical…
- Nu vreau să aud justificări. Ce, tu ești mai prost decât Þuțu al Lenuței? Și apoi, dacă zici că mă iubești, hai fă gestul acesta și cumpără-mi un ineluș, micuț, micuț, și dacă se poate cu diamante…
- O să văd ce și cum, spune învins Gogu, bodogănind ceva printre dinți.

După o săptămână, Steluța stă cu Lenuța la o bârfă, așa ca între femei, și-i arată inelul proaspăt cumpărat de “soțiorul ei scump și drag” cum îl alinta ea pe Gogu, în momentele de maximă tandrețe… Nu după mult timp, Lenuța aude mașina barbatului ei parcand in fata blocului și-i zice plictisită Steluței.
- Mai vorbim noi, acum trebuie să-l ajut pe Þuțulache al meu. A cumpărat mobilă din lemn de cireș. O minunăție... și o împinge pe Steluța dincolo de ușa de la intrare.
Steluța buimaca, intră iar val vîrtej în casă și începe să-l cicălească pe Gogu, care tocmai întors de la serviciu, se odihnea și el puțin, pe patul din sufragerie.
- Așa deci, începe Steluța cearta, putorești în pat ca un trântor, în timp ce Þuțu al Lenuței chiar acum își mobilează casa cu lemn de cireș. Ãsta bărbat, nu papă lapte ca tine…
- Să nu exagerăm, dragă! se apără Gogu, iritat. Acum ce? Te pomenești că vrei și mobilă. A noastră ce are? Doar o avem de 5 ani, și e în bună stare. De abia am scăpat de rate la frigider și tu faci mofturi.
- Mofturi, nemofturi, dar asta e Gogule. Unii bărbați își țin nevestele în puf, tu nici măcar nu mă lovești cu vreo floare, așa din când în când, semn că ți-ar păsa de mine… ( își astupă fața cu mâinile, făcându-se că plânge).
- Da mai taci din gură dragă, doar ți-am mai zis. La Þuțulache ăsta de care-mi tot pomenești intră în casă 20 milioane lei, lunar. Își permite… nu ca mine, care am 5 milioane lei pe lună și o nevastă casnică (și accentuează cu reproș ultimul cuvânt). Dacă ai lucra și tu ne-ar fi mai ușor…
- Ce ticălos ești, Gogule. Ai uitat că mi-ai spus la căsătorie că nu trebuie să fac nimic că–mi oferi tu tot. Ah, ce proastă am fost că te-am ascultat. Plânge.
- Da, ai dreptate… spune el cu subînțeles… Bine hai să analizăm ce și cum. Să vedem cât costă o mobilă nouă. Totuși, cu asta pe care o avem acum ce facem?
- Nu mă interesează, o aruncăm, o vindem, faci ce vrei. Eu una doresc mobilă din lemn de cireș așa cum are vecina noastră. Ce, e mai deșteaptă ea ca mine? Nu e. Însă are un soț atent care o iubește…
- Bine dragă, o să văd ce și cum, zice iar, Gogu, resemnat.

După două săptămâni de zbateri, de căutări, de nesomn, Gogu vine cu mobilă din lemn de cireș în casă, sperând s-o mulțumească pe Steluța. Consoarta lui e, ca de obicei, la Lenuța la o cafeluță.
Nici nu termină bine de aranjat mobila că Steluța vine iar furioasă, în casă, nici măcar nu-l salută pe Gogu că și începe să bombănească, neagră de supărare…. Fir-ar ea de viață să fie. Îl vede pe Gogu și iar dă-i cu reproșuri
- Ce bine o duce Lenuța. Cu ce-am greșit Doamne, de am un bărbat așa de bleg. Gogu o privește contrariat și nu mai înțelege nimic. Încearcă s-o îmbrățișeze și să-i arate mobila proaspăt cumpărată. E respins și o ploaie de săgeți otrăvitoare din ochii Steluței vine asupra lui. Într-un târziu, îi pomenește de mobilă. Steluța nu schițează nici un gest ci plânge în continuare.
- Dar ce ai, dragă, cu plânsul asta, că m-ai terminat psihic?
- Lasă-mă-n pace, Gogule. Te dai acum prea grijuliu dar știu că nu-ți pasă de mine mai deloc.
- Să nu exagerăm, dragă. Oare cu ce ți-o mai împuiat capul Lenuța, că văd că ori de câte ori vii de la ea, mă cerți.
- Și n-am motiv? izbucnește Steluța. Iată, Þuțulache al ei a cumpărat o mândrețe de mașină de mașină de teren de toată frumusețea… și tare fericită-i Lenuta.
- Și ce-i cu asta? Doar și noi avem mașină. Ce, Dacia noastră nu-i bună?
- Tot bădăran ai rămas,Gogule, îl apostrofează Steluta, mâhnită de reacția lui. Păi, dacă mă respectai mă plimbai și tu cu o mașină mai de soi. Dar nu, tu nu te respecți nici pe tine, darămite pe mine…
- Să nu exagerăm, dragă. Și mai încetează odată cu mofturile tale că mă exasperezi… Acum n-ai vrea să-ți cumpăr și mașină după ce nici măcar nu mi-ai mulțumit pentru efortul făcut de a-ți cumpăra mobila…
- Asta-i mobilă? privind în jur cu ciudă. O etajeră, o masă și câteva scaune…
- Am dat pe ea 30 de milioane de lei. Am luat bani din bancă, am intrat în rate de voi ieși din ele abia în 2055 și asta numai pentru a-ți fi pe plac. Și tu acum faci iar nazuri…
- Fac, Gogule, fac. Cum naiba altele pot avea de toate și eu nu. Of, blestemată soartă am…
- Mă exasperezi dragă cu lamentațiile tale. După ce-ți cumpăr mașină te pomenești că vei vrea casă și câte și mai câte. M-am săturat. Am intrat în datorii până peste cap….
- Tot tu te-ai săturat, ingratule? Pentru câte am făcut pentru tine… Începe iar ritualul cu plânsul. Lui Gogu îi era deja lehamite de scenele astea. Mormăie ceva și apoi iese rapid din casă.

În sfărșit Steluța era în rândul lumii bune. Avea mobilă nouă, mașină nouă, inel cu diamant, toate obținute fără nici un efort major. Doar cu câteva lacrimi, teatru ieftin și gata. Ce ușor pot fi păcăliți bărbații, își spune Steluța încercând la oglindă diverse cosmeticale.
Pe nesimțite, Gogu intră în casă și, fără să-i zică nimic soției, ia un geamantan, deschide dulapul ei cu haine și începe să-i aranjeze tacticos hainele în valiză. Steluța uimită de ceea ce vedea uită de pomezi și se apropie de soțiorul ei. Văzându-l cum îi aranja cu grija, frumos împachetate hainele în valiză în minte îi veneau idei. Pesemne că Gogu vrea s-o ducă într-o excursie. Și mângâiată cu gândul ăsta, zâmbi. Se apucă și ea să-și împacheteze hainele cele mai frumoase, și într-un târziu îî spune drăgăstos.
- Gogule, nu credeam că ești un soțior atât de atent cu mine. Să mă iei tu în excursie… Frumos din partea ta. Îl sărută dulce. Gogu, nimic. Ea continuă să viseze și insistă cu tandrețurile alintându-l cu vorba. Goguțule, unde mergem? Mă gândeam la Roma, dar poate tu ai deja bilete în altă parte. Oriunde te-ai gândit e foarte bine. Accept.
- Dacă accepți, zice Gogu cu o sticlire vicleană în ochi, ia-ți geamantanul și du-te la maică-ta. M-am săturat de tine.
- Cum Gogule,zice ea năucită, nu mergem în excursie?
- A pomenit cineva de excursie? Eu unul nu. Eu te trimit la maică-ta, dacă asta o consideri ca pe o excursie atunci fie. Du-te învârtindu-te că mi-ai mâncat sufletul cu pretențiile tale. M-ai pus să-ți cumpăr inel cu diamante, ca să fii în rând cu Lenuța? Ti-am cumpărat. M-ai făcut să schimb mobila din casă, am făcut-o. Ai vrut apoi mașina, că de’ a noastră nu era bună, și ți-am satisfăcut mofturile. Și toate astea ca să nu fim mai prejos de familia lui Þuțulache de care tot îmi pomeniși. Și iată m-am îmbolnăvit și eu de schimbare. Am fost cu Þuțu la o bere să sărbătorim evenimentul…. A nu știi ce eveniment? Divorțează de Lenuța, oricum nu se mai înțelegeau demult. Are acum o iubită tânără și frumoasă foc, cu care se va căsători în toamnă. Așa că și eu, fidel schimbărilor făcute de el, cum m-ai învățat, am ajuns la concluzia ca trebuie să ne despărțim, Steluțo. A pus ochii o colegă de-a mea de serviciu pe mine, o asistentă de 22 de ani, frumoasă și mai ales nepretențioasă… Hai, ieși urgent din casa mea, și du-te încotro vrei.
- Vai Gogule, cum se poate una ca alta, hai să nu exagerăm dragă…
- Taci, ai vrut schimbare, o ai. Ai vrut să fiu în toate ÞUÞU, acum sunt ca el. Uite valiza și la gară cu tine. O împinge pe scări și închide ușa în urma ei cu mare satisfacție. În sfârșit sunt liber, am scăpat de scorpie. Și de bucurie merge la frigider, își ia o bere și, așezându-se comod pe canapea, deschide televizorul.