agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-31 | |
Mînuitorul de sticle mînuiește cîteva sticle și depune
în fața mea o minunăție de pahar, plin pe jumate. Gust. Doamne! Îmi place tăria dar asta e mama tăriilor. Parcă toate băuturile "hard" și-au dat întîlnire în paharul meu. Bird ăsta trebuie să fie un bețivan de primă mînă. Mă simt atins ușor pe umăr. Un individ din teapa celor care se învîrt de obicei pe lîngă roata cu cașcaval, un șoarece, ține cu tot dinadinsul să mă facă conștient de prezența sa. Ridic sprîncene a întrebare. Articulează încet: - Domnule Mirror, vă rog să mă urmați. E a doua persoană în seara asta care îmi cere să o urmez, dar dacă la prima nu făcusem nazuri, lu' ăsta îi zic: - Nu mi-am terminat paharul. - Luați mai tîrziu altul. Apoi face pe confidentul: - Domnul B.L. vă așteaptă... - În cazul acesta... Deci o să mă văd la meclă cu însuși extraordinarul, magnificul domn B.L., cal a cărui avere era considerată cam a treia din lume. Mă întreb ce-mi coace, în timp ce-l urmez pe șoarece afară din speluncă. Ne îndreptăm spre un lift rezervat rudelor și prietenilor apropiați magnatului. Am uitat să vă spun că întreaga căsoaie îi aparține. Șoarecele apasă pe butonul de sus. Ca să vezi, dintr-un hotel cu 30 de etaje, magnificul și-a făcut cuibușor tocmai la mansardă. Liftul pornește cu viteză. Inerția mă face să mă clatin pe picioarele mele șubrezite de alcool. Ușa se deschide și mă trezesc într-un hol luxos. Trecem pe lîngă o femeie care trage cu nervozitate dintr-o țigară. O recunosc. E Jasmine, soția lui James. Ne oprește. - Mulțumesc, Will! Îl preiau eu de aici pe domnul Mirror. Will face o plecăciune și dispare ca un șoarece. - Bună seara, domnule Mirror. - Bună seara, doamnă Bird. Pe Jasmine o văzusem des prin media. Mă cuceriseră modestia și bunul simț de care dădea davadă în fața presei. O apreciasem și pentru frumusețea feciorelnică, care parcă îi așeza o aureolă de mister pe creștet. Acum, avînd-o în fața ochilor, mi se păru de o frumusețe orbitoare. Ușoara nervozitate de care dădea davadă mă întrista. - Deci m-ați recunoscut. - Mi-ar fi fost greu să nu o fac. - Da. Presa. apoi zîmbind: Și încă nu s-a scris nimic scandalos despre mine? - Nu, doamnă Bird. Soțul dumneavoastră deține supremația. Rîde. Nervos. Apoi izbucnește în plîns. Eu nu știu ce să fac. Apoi mi se aruncă în brațe. - O, domnule Mirror...bocește pe umărul meu. - Gata, doamnă, liniștiți-vă. Nu cunosc motivul amărăciuni dumneavoastră, dar mi-aș da mîna dreaptă să vă pot alina. - Domnule Mirror...Pot să vă spun Chuck? - Desigur. - Atunci și dumneavoastră îmi veți spune Jasmine. - De acord. Și surîd ușor. Surîde și ea și amintindu-și, spune: - Socrul meu vă așteaptă. E un om care mi-e ca un tată dar e un tiran în ce privește punctualitatea. Are o reținere: Chuck, nu trebuie să accepți ce îți va propune el. Te pune în pericol. - Ei, asta-i. Viața mea și-așa e prea monotonă. Puțină adrenalină n-o să-mi strice. - Bine atunci. Însoțește-mă. Mă ia de mînă și mergem așa, ca doi îndrăgostiți, pînă în fața unei uși di lemn masiv. - Va trebui să intri singur. Ne vom întîlni mai tîrziu. Și dispare. Bat în ușă. O voce guturală reacționează prompt: - Intră! Intru. Mă găsesc într-o încăpere spațioasă, cu o bibliotecă și un birou în formă de L. Iar în spatele acestuia nu se află nimeni altul decît reputatul domn B.L. - va urma -
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate