Felinarul cu lumină fermecată


A fost odată un împărat care avea trei fii. Toată lumea din palatul lui și din acele locuri se mândrea cu ei. Timpul trecea și fiii împăratului creșteau văzînd cu ochii și după cum era rânduiala venise vremea ca ei să-și aleagă mirese. Într-o țară foarte îndepărtată trăia un alt împărat care avea teri fiice foarte frumoase. Însă, în urma unui război, toți cei din împărăția acestuia din urmă căzuseră în robia unui om foarte rău care era păzit de un balaur fioros renumit prin forța sa și mai ales prin întunericul făcut în urma lui. Însă veștile se duc repede și împăratul care avea trei fii află de năpasta celuilalt împărat și se tot gândea cum să îl ajute.

Venind vremea ca acești trei fii să își caute mirese, împăratul hotărî să îi pună la încercare... Oare cine dintre ei era în stare să salveze frumoasele fete ale celuilalt împărat, două dintre ele căzînd sub o vrajă a acelui om hain care împreună cu balaurul au pus stăpânire pe acea împărăție. Bineînțeles, fiul cel mare și cel mijlociu așteptau prilejul să își arate vitejia, fiul cel mic, deși copilăros uimea pe toată lumea prin modestia și bunătatea sa, fiind și foarte ascultător, părinții lui întrebîndu-se dacă va face față treburilor împărăției... Mama lui avea toată încrederea și îl iubea mult. Fiul cel mare ceru voie tatălui să plece să îl salveze pe bunul lor prieten, împăratul rob cu fetele și poporul lui. Își luă tot ce trebuia și plecă. Merse el puțin și iată un cățeluș foarte frumos îl întâlni și îi spuse:

Fiu de împărat,
Ce ești minunat
Și Binecuvântat...
Cum totul strălucește
Te rog binevoiește
Și mă tămăduește !

La care fiul de împărat grăbit îi răspunse:
Dragă cățelușulenu am timp din păcate, roagă și tu pe altcineva...
Nu merse el multă vreme și iată un iepuraș îl întâmpină:

Vindecă-mi piciorușul,
Căci nu e măgărușul
Să mă ajute pe mine
Să mă întorc cu bine !

Nici pe iepuraș nu avu timp să îl ajute, așa că plecă mai departe și, încet, încet se apropia de locurile în care bunul împărat cu fetele lui căzuseră robi. Dintr-o dată se făcu întuneric și apăru balaurul. După o luptă grea, calul lui murise, el fusese învins și căzu rob omului hain și balaurului.
Văzînd că timpul trecea și fiul cel mare nu se mai întorcea, împăratul care avea trei fii se hotărî să îi dea voie și fiului mijlociu să plece. Acesta se pregăti, își luă rămas bun și plecă. Pe drum întâlni un cățeluș bolnav care îi ceru ajutorul, însă grăbit, îi spuse să ceară ajutorul altcuiva. La fel se întâmplă și cu un iepuraș care îi ceru ajutorul. Încet, încet se apropie de țara supusă vrăjitorului și balaurului. Selăsă întunericul și iată, balaurul își făcu apariția. După o luptă grea, fiul de împărat fusese grav rănit, calul îi murise, iar el căzu rob. Trecuse foarte mult timp și împăratul și împărăteasa care aveau cei trei fii își vorbeau îngrijorați:

- Demult nu mai știm nimic de cei doi fii ai noștri. Dacă până acum nu am primit vești și nici nu am vrut să credem ceva rău, tare mă tem că cei doi băieți ai noștri au pățit ceva rău. Iar cel mic are atâtea de făcut aici, iar dacă frații lui nu cred că au reușit să facă ceva, nu văd el cum ar reuși....
- Da, este un copil minunat, spuse împărăteasa. E cuminte, îl iubesc mult, dar cum va putea el să facă față atâtor lucruri. Și ce trist e că nu îl putem salva pe bunul împărat, prietenul nostru... !
În timpul acesta, încet, încet se însera, iar băiatul cel mic al împăratului, care se maturiza, dar era foarte ascultător și bun, se plimba prin pădurea din jurul palatului. O zână care știa toate problemele ce îi frământau pe cei de la curte, apărînd ca o femeie ce locuia într-una din casele de lângă pădure, îl întâlni pe tânărul fiu de împărat și îi spuse:

Înălțimea Voastră, am onoarea să vă întâlnesc în acest loc...
Vă mulțumesc, doamnă ! Dar mi se pare mie sau v-ați rănit ?
Aaa ! Nuu ! Nu este nici o problemă...

Băiatul foarte politicos, luînd mâna doamnei, o stropi și o bandajă elegant, dar foarte atent.
A doua zi, plimbîndu-se prin același loc în pădure, băiatul cel mic al împăratului, văzu o tânără doamnă foarte frumoasă, practic un înger. Rămase mut de uimire în fața acestei priveliști. Tânăra îi spuse băiatului:

Nu îți fie teamă, sunt zâna acestei păduri, dar ieri eram acea doamnă care s-a rănit și pe care cei câțiva oameni de lângă pădure o cunosc. Continuînd, zâna îi spuse:

Pentru că ai avut grijă de mine ieri îți ofer acest mic felinar care te va ajuta foarte mult. Este o lumină fermecată, cu ajutorul căreia vei reuși... Frații tăi care se grăbeau să plece au căzut robi acelui vrăjitor și balaurului său. Continuă să faci bine, nu te teme de îngrijorarea părinților tăi și a celor de la curte. Tu îl vei salva pe prietenul părinților tăi, acel bun împărat, pe fiicele lui și chiar pe frații tăi. Însă trebuie să mă asculți cu atenție: peste tot să faci bine oricui și această lumină te va călăuzi. Să binecuvântezi plantele, animalele, oamenii și toate lucrurile... Toate te vor ajuta la un moment dat... Însă trebuie să ai voință și fiecare lucru pe care îl faci trebuie să îl gândești bine ! Și îți vor veni și niște idei.


Băiatul nostru începuse foarte serios să se gândească ce are de făcut și cum ar trebui să își pregătească drumul spre împărăția care trebuia salvată. Și iată că stînd el așa, când mai făcea o pauză de la treburi îi veniră două idei. Mai întâi ca să își aleagă calul, se gândi la ce probă să își supună caii pentru a face alegerea. Apoi mergând la colecția de arme a tatălui său, luptînd bine cu spada și cu altele, ceru voie tatălui său și îl întrebă de unde își poate alege sabia preferată și o armură. Tatăl și mama lui urmăreau cu atenție curiozitatea băiatului, observînd că în afara treburilor, băiatul lor se pregătește foarte sertios de ceva. Este momentul să spunem că mintea îi fu luminată și, cu chibzuință, îi veniră ideile de care îi vorbi zâna pădurii. Iată ideile care trebuiau puse în aplicație:
pentru alegerea calului, după un foc de tabără cu băieții și fetele de la curte, luă jăraticul și îl duse în grajd ca să vadă care dintre cai are curajul să meargă pe acest jar. Bineînțeles că nici acest lucru nu le scăpă din ochi părinților, ca și întrebarea adresată tatălui dacă și de unde are voie să își aleagă o armură și o sabie... Bineînțeles, a doua idee era alegerea acestei săbii și a armurii. Zis și făcut, în grajd caii unul mai frumos decât altul își arătau farmecul și mai erau și niște cai puțin mai mici, unii mai puțin arătoși... Punînd jăraticul, mai toți se feriseră, doar unul dintre cei puțin mai mici, nu prea arătoși, dar cu o privire pătrunzătoare, prinse curaj și parcă se simțea cel mai bine pe jăratic... Văzînd acest lucru, fiul de împărat întrebă:
Ce mă fac eu cu tine ? Prea ești mititel, dar parcă privirea ta mă impresionează. În fine, dacă așa îmi este dat, trebuie să ne pregătim de drum. Și cum se mira el așa, văzînd felinarul cu lumina fermecată, calul se scutură, parcă arăta un pic mai bine, părea mai robust și îi vorbi astfel băiatului:
Stăpâne trebuie să ne pregătim de plecare căci multe ființe au nevoie de ajutorul nostru.


Acestea fiind zise, luă felinarul merse în sala armelor și acolo văzu armura care credea el că îl poate ajuta și își alese o sabie nici prea mică, nici prea mare, care simțea el că este foarte rezistentă. Își alesese pături pentru cal, leacuri pentru tot felul de încercări și se gândi la tot.
În sfârșit ceru voie părinților lui să plece. Dură un timp până mama și tatăl lui se învoiră să îl lase, dar fuseseră impresionți de pregătirile lui și totuși erau îngrijorați dacă va reuși. Însă ei nu știau de sfaturile date de zâna pădurii și de felinerul fermecat. Își luă rămas bun și plecă. Merse el ce merse și iată un cățeluș rănit strigă către el:


Fiu de împărat,
Ce ești minunat
Și Binecuvântat...
Cum totul strălucește
Te rog binevoiește
Și mă tămăduește !

Imediat băiatul nostru descălecă, luă felinarul fermecat, câteva ierburi și puțină apă, iar apoi bandajîndu-l, cățelușul îi mulțumi și îi spuse:

Pentru că m-ai salvat ia această perlă și, când vei avea nevoie, atinge-o și o doamnă te va ajuta. Îi mulțumiră cățelușului și merseră mai departe. Mai parcurseseră o bună bucată de drum și iată, le apăru în cale un iepuraș care strigă:


Vindecă-mi piciorușul,
Căci nu e măgărușul
Să mă ajute pe mine
Să mă întorc cu bine !


Băiatul nostru luă niște ierburi, cu alte leacuri și cu puțină apă și bandajîndu-l, iepurașul se vindecă și îi spuse:

Pentru că m-ai ajutat, ia acest diamant și când vei avea nevoie, atinge-l și o doamnă te va ajuta.
Mulțumiră iepurașului, plecaseră mai departe și își dădeau seama că încet, încet se apropie de țara bunului împărat ținut rob. Fiul de împărat îi spuse calului:


Trebuie să ne adăpostim într-un loc din care să vedem tot și să așteptăm momentul prielnic. Balaurul vede și atacă tot pe întuneric.

După ce improviză din crengi și lemne un loc acoperit în care îi spuse calului să se adăpostească și își încropi și el un adăpost, băiatul îi spuse calului:

Acest felinar ne va ajuta la nevoie. Și cred că nu e departe momentul când cred că ne vom întâlni cu balaurul. Dar parcă și cățelușul bandajat spunea că vom fi ajutați. Și luînd perla pe care o avea de la cățeluș, i se arătă o doamnă în vârstă vorbind astfel:

- Fiule, luminată să îți fie calea! Balaurul și stăpânul lui cu care te vei lupta, au înghițit mulți copaci, stele și au adus întunericul. Scuipă foc și pârjolește tot, iar ca și Soarele și Luna, tu, acest cal și felinarul tău sunteți nădejdea noastră. Împreună cu perla ta, ia acest vas cu apă și aruncă în urma ta apa pentru a vă feri de pârjol. Luînd apa și perla, fiul împăratului încălecă și începu lupta cu balaurul care scuipa foc. Doamna le ținea felinarul iar cu ajutorul perlei și cu apa pe care o aruncau , focul se stingea... Călcînd pe jăratic , calul arunca lemnele care încă mai ardeau în fața balaurului. Scoțînd sabia luptă mult timp până ce cu ajutorul acesteia și al armurii îl omorî pe balaur. După ce mulțumi doamnei în vârstă, fiul de împărat împreună cu calul se odihniră, urmînd să își continue drumul prin împărăție.

De îndată ce se treziră, băiatul își aduse aminte că și iepurașul pansat de el i-ar putea ajuta cu ceva. Luînd diamantul pe care îl avea de la iepuraș, imediat îi apăru o doamnă în vârstă, foarte binevoitoare, care îi vorbi în felul următor:

- Fiule, luminată să îți fie calea ! Ai învins balaurul cel rău dar mai ai de luptat cu vrăjitorul cel rău. Numai cu bunătatea și voința ta îl poți învinge. Acest om a adus vraja întunericului. Eu trebuie să vă țin felinarul, iar tu te vei lupta cu el. Încălecară și iată că ajunseră în fața stăpânului cel rău care îi ținea robi pe împăratul cel bun și pe fiicele lui. Nedorind să îi elibereze, începu lupta între fiul de împărat și vrăjitor. Se folosi de sabie și cu multă iscusință reuși să se ferească de puterile și vrăjile lui. Până la urmă îl omorî pe vrăjitor. Se duse și îl eliberă pe bunul împărat. Obosit după această luptă, fiul de împărat căzu într-un somn adânc. În ziua următoare se trezi într-un palat superb. Privi pe fereastră cum calul alerga pe pajiștea verde luminată și scăpată de vrajă. Apoi se întrebă:

- Dar unde mă aflu ? Ce s-a întâmplat ? Unde este bunul împărat și doamna care m-a ajutat cu felinarul ?

Nu după mult timp își făcură apariția trei bărbați, între care unul mai impunător și trei fete foarte frumoase. Cel mai impunător îi răspunse:

Copilul meu, eu sunt împăratul, acestea trei sunt fiicele mele, dintre care două erau prefăcute de vraja omului rău în cele două doamne mai în vârstă care ți-au ținut felinarul. Învingînd omul hain și balaurul, tu ai rupt vraja și ai adus lumina în împărășia mea. Aaaa ! Era să uit. Cei doi tineri sunt sfetnicii mei prefăcuți de vrajă într-un cățeluș și într-un iepuraș, iar într-un măgăruș, prietenul iepurașului, a fost prefăcut alt sfetnic al meu care ne tămăduiește și ne prepară cele mai bune mâncăruri. Este afară cu calul tău și îi va aduce și pe frații tăi care nu au reușit să învingă balaurul.

Vă rog să îi iertați că nu au reușit. Și aș dori să mă căsătoresc cu fiica dumneavoastră.

Astfel frumoasa fată deveni soția fiului cel mic de împărat, iar celelalte două fete ale bunului împărat deveniseră miresele fiilor mijlociu și mare al împăratului prieten. Mult s-au bucurat împăratul și împărăteasa când au auzit că fiul lor cel mic a readus lumina în acea împărăție. Au petrecut multe zile, iar lumina felinarului și azi îi călăuzește pe cei buni.


15 Martie 1999, București