Kowert își cunoaște și își dezvoltă propriile viziuni, că doar trăiește acum al doilea deceniu din mileniul al treilea, de când s-a îndrăgostit ultima dată până la extaz.

Mama lui Kowert a fost Peryta. La vârsta de treizeci și nouă de ani, când să-și nască singurul său spiriduș, i s-a întâmplat ceva incredibil. Stătea pe nisip. Goală. Se simțea privită de valuri, sau… în valuri. De-un duh al cătunului Shrot de pe Atlantic. Acest duh, Gammey, îi putea induce viziuni. Iar viziunile erau paralele cu cele ale oamenilor.
Atunci, Peryta s-a trezit femeie. Încă tânără, cu păr doar ușor încărunțit. Valurile o străbăteau din când în când pe frumoasa Peryta. Stătea culcată pe spate, până la genunchi în apă, la malul Atlanticului. A avut orgasm. Ca dintr-o țășnitoare, sau dintr-un izbuc încins, au ieșit dintre coapse jeturi lungi de lichid. Vântul le schimba traiectoria, înspre stânga. Peryta închisese ochii, de fericită. Când îi redeschise, deasupra ei era o peliculă în care se vedea. De fapt era reflexia sa imaginară. A văzut clar că ieșirea jetului abundenței din ea o transformă fizic. Mai ales chipul, brusc, se scofâlci, pletele i se albiră, scurtară. Bine că n-a durat mai mult. Ce-o fi fost cu pierderea aceasta de energie? Și ce dacă…, poate se distrează Gammey pe seama mea – se cercetă pe îndelete, reîntoarsă în sine, Peryta. Mai bine femeie decât spiriduș! Pe când trăia Peryta și o curta Gammey, tritonul râului Atlantic, nu se despărțise Gondwana. Cerul o iubea pe Gondwana la modul exclusivist. Nicio altă întindere nu se reliefase, în afară de ea. Cerul n-avea de ales. Exact după nașterea lui Kowert avea să înceapă deplasarea malurilor Atlanticului – adică a gemenelor monozigote, America de Nord, Eurasia, America Latină și Africa.
Kowert și-a văzut trupul la vârsta de o sută unsprezece ani, în apa Atlanticului, care începuse să ia de-abia, de-abia, proporțiile unui fluviu tectonic, având două capete sau estuare, foarte distanțate – unul la Oceanul Înghețat, iar celălalt, formând, din aluviunile râului-ocean, Antarctica.

După ce-l născuse pe Kowert, Peryta și-a pierdut coada sa de pasărea paradisului, de măiastră. A devenit femeia care se visase, a trăit nouăzeci și șase de ani, apoi s-a dus… în pământ. Dacă nu l-ar fi cunoscut pe Gammey, și-acum ar mai fi trăit spiridușul Peryta.

Fiul ei n-a putut decât să își schimbe pielea. O avea precum o tartă cu ananas, zmeură, vișine, stafide – tartă rumenită de razele soarelui de cașcaval.
Așa a cunoscut-o, ras prin răzătoare de pielea sa parfumată, pe Meiba. Nu-i mai plăcea fracul de spiriduș, pentru că-l arăta prea candid și voia să fie mai prezentabil.
Un spiriduș, când expandează brusc de atâta dragoste, este cu totul altfel. În primul rând, în loc de ochi are urechile și viceversa. Iar în loc de nări are mâinile, iar în loc de picioare are acel organ dublu, despre care e rușine a se vorbi. Totuși, pentru acel organ dublu, mai falnic decât al altora, l-a ales Meiba pe Kowert.