La școală lucrurile își urmau cursul lor firesc. Mama mea mă rugase să i-o duc pe Florentina pentru câteva zile.
„Dece nu? Era nepoata ei! Dacă la vârstă mică, nu a fost prea mult timp lângă mine, poate că o încearcă un sentiment de vinovăție și încearcă un fel de „recuperare””.
După servicu am plecat la soacra mea, intenționând să o iau pe Florentina.
-Mihai, nu te supăra, Mihaela a spus să nu ți-o dau până nu vine ea acasă.
„ Ce să însemne asta? De ce această interdicție și în ce scop?”
Am insistat dar m-am lovit de aceeași fermitate. Ce era să fac? Să aduc miliția? Am lăsat lucrurile așa, urmând să am o discuție lămuritoare cu Mihaela.
Seara, am sunat-o și amk întrebat-o care este cauza pentru care nu o pot duce pe Floricica la mama.
-Mă-ta nu a avut grijă de tine, cum o să-i las copilul , ei, în grijă?
-Crezi că nu ar avea grijă de copil așa cum tebuie?
-Nu am încredere în ea. Și te rog , nu mă mai chema pentru toate prostiile la telefon, la Ofițerul de Serviciu, mă faci de râs! Tu, vezi-ți de ale tale!
Am tăcut. Ce i-aș fi putut spune?
Am căutat printre foștii colegi un avocat și l-am găsit pe Costel Măgureanu.
-Salut, Costele!
-Bună ziua, cine sunteți?
-Mihai...fostul tău coleg...
-A, salut Mihai, ia spune!
-Costică, vreu să te văd ăentru o consultație.
Am stabilit o cârciumă din oraș și ne-am văzut. I-am povestit, cu lux de amănunte, toată istoria.
-Tu chiar vrei să divorțezi?
Nu știam ce să răspund. Voiam să divorțez? Dacă da, de ce? Dacănu, de ce?
-Să zicem că da, dar nu acum. Miza cea mare este fetița, altfel nu m-aș încumeta.
-Ca tată, ai șanse minime să obții copilul la un divorț. Teoria spune că, chiar dacă este fată, poate fi încredințată tatălui, numai că argumentele trebuie să fie zdrobitoare.Soția ar fi de acord să ți-o lase?
Și asta era o întrebare. Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
-Acum nu pot răspunde la toate întrebările tale dar hai să judecăm în ipoteza cea mai defavorabilă. C Ce ar trebui să fac ca instanța să-mi încredințeze fata?
-Fii atent, că instanța, la camera de consiliu, va întreba copilul cu cine dorește să rămână. Nu garantez că opțiunea copilului va fi determinantă dar va cântări și asta, depinde de judecător.
-Dar în afara opțiunii copilului, ce șanse aș avea?
-Un flagrant delict de adulter, dar asta ar presupune că ea ar putea face și pușcărie, conform codului penal.
Ne-am despărțit târziu, cu promisiunea că ne vom mai vedea.
Nu puteam divorța acum. Reactivarea mea ar fi fost pusă în pericol.
Distanța de la indiferență la ură este infimă. De fapt, se spune că distanța dintre dragoste și ură este mică dar...
„O iubisem? Când m-am însurat cu Mariana, o iubeam? De ce am sunat-o pe Teodora, să-i spun că mă însor, cu puțin timp înainte de a mă însura?”
Toate aceste întrebări mă hărțuiau, cu tenacitate.” Ce doream eu, de fapt?”Greu și târziu mi-am formulat un răspuns: „aș dori să divorțez, să-mi iau copilul și să reâmbrac haina militară.”
Nu eram dispus să renunț la niciunul dintre deziderate.
De fiecare dată, când Mariana mergea la cursuri de perfecționare, primea salariul acolo. Retribuția mea, ca civil, era mult mai mică decât a ei. La vremea când eram ofițeri, amândoi, salariile erau îndestulătoare, ca să nu spun mai mult. Luam salariile și puneam banii toți întro fructieră și fiecare lua cît avea nevoie și pentru ce avea nevoie.
De la un timp, banii nu mai ajungeau. Mai era câte o săptămână până la leafă și constatam că fructiera era goală. Când s-a întâmplat pentru a treia oară am pus întrebări:

-Mihaela, ce s-a întrâmplat cu banii? Nici acum două luni, nici luna trecută și nici luna asta nu ne ajung. Ai făcut ceva cheltuieli mai mari?
Nervoasă, și pe un ton ridicat, mi-a răspuns:
-I-am dat bani mamei să-și plătească întreținerea la bloc. La trei camere întreținerea este mare și ea are o pensie mică.
-Mihaela, înțeleg să o ajutăm, dar de ce stă ea, cu sora ta, întrun apartament cu trei camere, adică două persoane, și noi, adică trei persoane, stăm întro singură cameră?
Propun să facem un schimb de locuințe combinat și săă dăm, la schimb, apartamentul lor și garsoniera noastră, pe un apartament cu două camere și două garsoniere sau pe două apartamente de cîte două camere. Filodorma o vom plăti noi, la fel și zugrăvitul, transportul mobilei și ce mai este de plătit.
-Mama nu poate să locuiască întro garsonieră iar în două camere, ea cu sora mea, nu vor avea, și ele, o sufragerie pentru un musafir, ceva.
-Dar tu, hai să zicem noi, avem o sufragerie?
-Atât ai fost în stare, numai o garsonieră!
Obrăznicia și lipsa de logică m-au determinat să devin mitocan:
-Deci plătesc trei femei și fac sex doar cu una, și aia, numai când mai are ea chef!
A fost momentul în care am decis, de comun acord, să ne separăm cu banii.
Eu, ca șef serviciu aprovizioare, aveam aprobarea să procur , direct de la furnizor, alimente la preț de gross, ca persoană particulară. Aveam posibilitatea să cumpăr, printre altele, șapte kilograme de carne de porc, fără os, pe săptămână. Prețul era relativ mic. Niciodată nu i-am luat bani soacrei sau altcuiva dintre neamurile ei pentru alimente.
Acum trebuia să mă descurc cu salariul care îl aveam. Întreținerea la bloc trebuia plătită dar Mihaela nu a vrut să se șteargă de la întreținere, dar nici nu dădea bani, măcar partea ei.
Umblând pe la biblioteci am cunoscut două chinezoaice și o nemțoaică. Din vorbă în vorbă am ajuns să le meditez, contra cost. Chinezoaicele erau zgârcite. Păstrau banii să poată face călătorii în occidnt. Din China nu ar fi putut niciodată să obțină permisiunea să viziteze vestul Europei, numai că, un funcționar de la ambasadă le-a emis niște acte în baza cărora puteai circula în occident. Suma pe care erau dispuse să o plătească era mică dar ... era ceva. Am convenit, ca pe lângă banii ce urmau să mi-i plătească să-mi facă și traduceri, în română, din câțiva filozofi chinezi. Lecțiile le țineam, separat, cu fiecare în parte. Mă enerva faptul că, fonetic, nu făceau diferențe între G și D. Una dintre ele, măritată în China, ar fi fost dispusă ca în loc de bani să facă sex. Tentația era mare și curiozitatea masculină pe măsură dar nu am acceptat pentru că , mai multă nevoie aveam de bani și de traducerile lor.
Ele au fost cele care mi-au descris și mi-au explicat „Opera în stil Beijing”.
Toate acele simboluri, de culoare. De 'es[turi, de croieli ale hainelor, transmiteau mesaje. Fiecare spectacol, cu o altă piesă, avea aceleași personaje, dar mesajele erau extrem de variate.
Nemțoaica știa binișor românește și a fost și o elevă bună, conștiincioasă, cu o ueche muzicală, perfectă. Banii îi achita corect și la timp și era dispusă să facem și amor. Mi-am spus că nu e cazul să refuz o asemenea alternativă. Meșter la vorbe am fost mereu, dar, după un timp, după ce hotîrâsem să divorțez, lucrurile au căpătat o întorsătură mai serioasă. Ana ar fi vrut să ne căsătorim
Când eram adolescent îmi propusesem să nu mă apuc de băutură și să nu divorțez vreodată.
Tata bea, destul de mult. Adesea îl așteptam la ieșirea de la serviciu, ca să vin cu el acasă și astfel să nu mai rămână cu „drojdierii”, la cârciumă.
După ce ne-am cumpărat mașină, eu cu Muhaela, întro noapte, pe la ora unu sau două a sunat telefonul. Am crezut că mă cheamă la regiment, dar era tata.
-Aloooo! Tată!
Era tatăl meu, beat, cu o voce răgușită de țigări și alcool.
-Da, tăticule!
-Băi tată, sunt beat și nu știu să ajung acasă.
Mă gândeam să mă duc cu mașina și să-l iau și să îl duc acasă. Taximetriștii nu luau oameni beți.
-Unde ești?
-Băi..., sunt la telefon...
-Unde este telefonul?
-Întro stație de tramvai
-Ce scrie pe tăblița de la stașie?
-Ei....pe dracul, cred că sunt întro bibliotecă...
-Ce bibliotecă, tată?
-Pe placa asta scrie „Nada florilor”. Băi, asta nu este scrisă de Sadoveanu? Parcă așa știu eu!
Mi-am dat seama că se află undeva prin cartierul Colentina.
-Tată, rămâi pe loc în stație, sau în bibliotecă, cum spui tu, și vin și te iau.
-_te pupă tata. Aștept aici , în opera lui Sadoveanu...
Mihaela se uita urât. M-am îmbrăcat, și am plecat în căutarea lui. L-am găsit și l-am dus acsă la el.
Altă dată, a nimerit singur blocul în care locuia, dar tot beat era. A greșit etajul, ajungând cu un etaj mai jos. A băgat cheia în broască și, întâmplător, cheia s-a potrivit. La bloc apartamentele plasate identic, la etaje diferite, au aceeași conformație. Nici mobilierul nu-l puteai așeza altfel pentru că nu prea aveai alternative. A intrat tata în casa vecinului. Acesta s-a speriat și a ieșit în hol.
Tata, văzându-l, și fiind convins că este la el acasă, a sărit cu7 scandal la vecin.
-Ce cauți, mă, la mine în casă?
Lucrurile s-au lămurit și vecinul l-a urcat pe tata cu un etaj mai sus
În privința divorțului îmi era clar. Eu nu îmi aminteam să îi fi văzut pe tata și pe mama, împreună, vreodată.
Nu voiam să ivorțezpentru copilul, sau copii care avam să îi am.
Idealist am fost de mic..