agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1594 .



#2
proză [ ]
„M-am trezit într-o lume unde toți îngerii aveau aripi de fier forjat… Și soarele apunea în fiecare dimineață… când plecai.”

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [anoi ]

2010-09-11  |     | 



A intrat fără să bată. A venit așa… fără ca măcar s-o chem. Acum, când n-am somn. De unde a avut ea să știe că n-am somn?…
I-am oferit o cafea. Mi-am turnat și eu una. A băut-o pe-a ei. Am băut-o pe-a mea. Parcă le-am băut eu pe amândouă. Cine mai bea cafea seara?… Am pus ceștile jos.
Am privit-o. Amândoi am zâmbit. Ea avea o poveste despre un mistreț care avea colții de argint. Eu aveam o poveste despre un omuleț care-și pierdea mereu capul. A spus-o pe-a ei. Am spus-o pe-a mea. Parcă le-am spus eu pe-amândouă. Cine mai spune povești seara?… Am clipit. M-am așezat lângă ea… Acum, când începutul era inevitabil, s-a ridicat și s-a dus înspre bibliotecă. A luat o carte. A deschis-o. A închis-o la loc…
Avea ochii mari, rotunzi și închiși. Gura i s-a deschis cu un ușor scârțâit, ca orice gură care nu se mai deschisese de mult la o oră ca aceea. N-am mai auzit apoi decât pașii mei singuri lovind strada, răzbind din spatele sărutului ei… Sărutului meu… Sărutului nostru…Sărutului meu. Aveam ochii mari, rotunzi și închiși.
Acum mă privește zeflemitor. Și-mi zâmbește… cu toate stelele. Sub sânul stâng se zărește o prăvălie a cărei firmă neschimbată de ani de zile mai luminează cu doar câteva litere.
Alimentara … Alimentara … Alimentara. E liniștită. Și nemișcată. Chiar aș putea crede că a adormit dacă n-aș auzi câinii lătrând dinspre talpa dreaptă. Mai văd, din când în când, câte unul trecând. Dacă e singur, mă privește, zâmbește puțin apoi își continuă drumul. Dacă sunt mai mulți încep să mârâie și să latre. Atunci trebuie să-i ocolesc. Dar, nu după mult timp, se împrăștie și pot să răsuflu nestingherit asupra acelor locuri.
Trenurile trec în fugă peste fruntea ei. Nici unul nu stă îndeajuns să-l aud pe tot. Doar aleargă… Aleargă… Aleargă.
Are palmele reci… puțin umede. Și cu mâinile mici, nu mai contenește să mă caute. Aici respir… Aici pășesc … Aici adorm. Nu-mi trebuie decât să ridic un ochi de după unghiile tăiate urât ca s-o văd cum mă privește … cu amândoi.
Acum nu mai are nici mare… Nici ceață… Nici pietre… Nici vamă. Acum se are pe sine… Mă are pe mine… Ne are pe noi… Mă are pe mine.
E ianuarie. Și e cald… Într-un oraș în care nu-mi rămâne decât să fac amor cu noaptea. Iar… Și iar… Și iar… Și iar.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!