agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-20 | | La Posta by BenGal Adica acolo unde se trimit scrisori si nu la o alta. Asta ca sa definim decorul. Deci: Ma duc ieri la Posta ca sa trimit o recomandata ingerului miou caci erau acolo acte de cetatean cinstit [stii, pentru loc in Rai] si sa platesc taxa la masina. Cca. 350 de dolari mari si verzi pentru rabla me model 1991. Veche e masina, insa mult mai tinara decit mine. Chilipiru asta rosu era vigina atunci cind am cumparat-o. E virgina si acum caci i-am schimbat cuptorul, pardon, motorul. Vezi bine, i-am dat-o ginerului meu intr-o zi si masina suparata s-a ars la sistemul de conexiune. Garagistul a spus sa o dau la gunoi, insa ea e a doua mea mare dragoste. Think About, chiar asa. Apropo, ea e prima, asa ca am scos frumusel 1700 de dolari, verzi si ei si am schimbat motorul. Deci ma duc ieri la Posta. Iau belet, adica numar la rind si intru in castel. Acolo vad trei ghisee si toate libere. Trei virgine asteapta chenzina. Una citeste un ziar, alta isi explora adincurile nasului si a III-a se uita zimbind in tavan si are o figura plina de duiosie si asteptare infrigurata. Ma uit si io acolo si nu vad nimic. In fine, niciuna nu pare ca sesizeaza prezenta me maiestuoasa. Si doar eram in uniforma de cuceritor: pantaloni scurti patati de ciment, o camesa motto-tolita cu mineci lunge impotriva soarelui, care odata fusese alba si ne-rupta peste tot, si o sapca bleaga trasa smechereste pe urechea dreapta. Si ma asez eu pe un scaun si astept. Chestia e ca incepuse sa ma doara pilorul asa ca am inceput sa fac socoteala pe care din fecioare s-o deranjez. Vad ca aia visatoare apuca un mobil spre Fit Frumos. Aia cu nasul nu intra in socoteala. Ramine aia cu ziarul. Filosoafa, adica. Ma apropii tiptil tiptil si vad ca e o revista pentru copii de gradinita. In fine. Ce-mi pasa mie? Sunt doar grabit caci ma doare pilorul. Ciocanesc discret in geamul de acolo si ea ridica spre mine niste ochi mari de vaca virgina.Ma holbez io in ochii ei si nu vad nimic in afara de un balcon revarsat pe masuta ei. In fine. Nu trebe sa fiu pretentious tocmai acum. Sunt doar grabit caci ma doare pilorul. - Cu ce va pot servi?, intreaba vaca, pardon, fonctionera si incep sa cred ca una din doua. Sau am ajuns la un restaurant, sau la o casa de fecioare. Ma uit eu la firma si vad ca scrie "Posta". "Aha", imi zic. "Ea traduce formula de bun venit obisnuita la fonctionarele unchiului Sam. Deh, globalizare", si-i spun: - La tine, Pasa am venit... Pardon. Dintr-odata imi amintesc ca nu am el-zorab si ma corectez. A, am venit sa platesc pentru masina, insa am o intrebare prealabila. O vad ca se inroseste ca masina mea si incep sa cred ca ea spera ca intrebarea se refera la integritatea ei personala. Am vazut ca nu sunt clienti aici si am crezut ca o sa va bateti pentru mine, spun. - Da? Serios? Asa esti obicinuit? In ebraica nu exista "dumneavoastra". - Pai da, spun. De multi ani doamnele se bat pentru mine. Atit de multi ca intre timp am imbatrinit. Si vad ca incepe incet incet sa se destinda si la urma hohote infricosatoare de ris ii cutremura balconul. Celelate fecioare vor sa stie cum devine cazul si vaca incepe sa le explice. In fine. Ies de acolo dupa plata, obosit dar istovit si ma duc in calea mea. Nu ma mai doare pilorul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate