agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am o emisiune înregistrată în cap în 1985 ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-21 | |
O întrebare a absurdului atunci când totul s-a schimbat afară de personaje. Deși viața începe și se oprește în fața bisericii, îndoiala pe care o exercităm de-a lungul existenței creează propriul nostru univers, totul se schimbă, totul e relativ, nu însă și personajele unei existențe comune.
Ce pervertire a moralului atunci când am sperat la viață și nu am primit decât moarte. Mi-am băgat în vene atât de multă suferință, încât am ajuns imun, m-am resemnat încet cu rolul de trădător al umanității. Sau când moartea bate la ușă și nu vrei să răspunzi, exact cum un cioban din Făgăraș i-a explicat toată viața lui Cioran prin cele mai simple vorbe : "Tu ești nefericit pentru că n-o să trăiești veșnic", sau că Rigaut și-a promis la vârsta de douazeci de ani că o să-și zboare creierii atunci când o să împlinească treizeci. Sunt toate acestea și mai mult, însă mai degrabă nu le zicem, le îngropăm și ne așteptăm sfârșitul. Visez la scheletul fericirii.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate