– Ce vrei de la mine? Lasă-mă !!! Vreau sa beau o bere doar!
– Ești nebuna?! Vrei sa omori copilul ala, nici în al 12-lea ceas nu te potolești?! Ce fel de mama o sa fii?
– Lasă-mă! Ce, ție nu ți-am fost mama? Ce tot îndrugi acolo copil rău ce ești!
– O sa distrugi și viața copilului asta , asta zic, și parca vad ca și ta-su o sa fuga mâncând pământu'!
– Pleacă, du-te ! Uite cine îndrăznește sa-mi facă mie morala! O sa beau o bere chiar acum!



E toamna și e seara. Suntem pe o terasa. Nu e foarte frig și miroase a frunze putrede, mirosul specific toamnei. La o masa aceeași femeie gravida, pe la jumătatea sarcinii, împreuna cu un bărbat, soțul ei. Sunt veseli și oferă o imagine plăcuta. Cine nu ii cunoaște, ar crede ca sunt chiar fericiți. Frapiera e martora însa ca fericirea lor e generata de consumul de alcool.
-Îți închipui?! Cine a ajuns sa-mi facă mie morala?! Ha, ha,ha...Auzi
-Recunoaște draga, ca avea pe undeva dreptate, nu-i faci bine copilului...Atâta bere..
Da’ mi-e sete și berea face bine la lactație! Auzi lăutarii, ce mă bucur, o sa vina aici, ah de când n-am mai dansat! Știi, Grișa , azi cred ca sunt fericita, tu mă faci fericita!
Si pleacă în pași de dans printre mese, admirata și de ceilalți meseni. Era o apariție, cu rochia ei de gravida mini rotindu-se ca un balon, ca un balon foarte grațios încă.

Peste câteva ore la domiciliul celor doi se aud strigate, înjurături cumplite, plânsete
– Vrei sa mă părăsești, fiara! De parca as fi prima femeie cu burta la gura pe care ai părăsi-o ! Mă faci sa rad, derbedeu de provincie ce ești! Ai aproape 40 de ani și încă te caci pe tine când e vorba să-ți asumi o răspundere!
– Taci, bețivo, ne aude tot cartieru'. Vrei sa încep eu sa spun tot ce știu, ce curvasareala ai practicat...!
– Ce contează, mai poetu’ lu’ peste prăjit, atâta timp cat pe tine nu te-am înșelat și iți port și copilul în pântec!
– Asta dacă e al meu!
– Bestie ordinara mă faci sa vomit! Zdrang !
Se aud: zgomot de cioburi, trântiri de uși, și el iese din casa împreuna cu un superb câine lup. Ea rămâne singura și un timp plânge după care se duce la frigider, își ia o bere, după care dă drumul la un magnetofon și asculta muzica unui balet de Ceaikovski. Se calmează face câteva mișcări de balet, pare să-și fi revenit.
– Suna la ușă. Se duce zglobie către ușă
– Cine e?
– Maria!
– Tu ești?! Ce mă bucur chiar mă gândeam la tine! Zice ea în timp ce deschide ușa.
– Ce dor îmi e de voi toți, ce premiera avem sezonul asta, mai mergem în turneu?!
– Stai Ina ia-mă ușor! Zi-mi întâi despre tine ! Arăți superb ești mai frumoasa ca oricând ! Se pare ca îți priește!
– Daaa! Sunt foarte fericita! Vrei o bere?
– Sigur, da eu beau doar un pahar, ști nu pot dansa cu burta plina cu bere!!
– Chiar, nu mi-ai spus cine m-a înlocuit!
– N-o ști, e una adusa pe pile de la teatru din Timișoara, cică e amanta unuia cu funcție...
– Da, mare minune dacă o sa mă mai primească în trupa anul viitor!
– Ina, tu ai alte griji acum! Gândește-te la bebelușul ce va sa vina! Ce nume vrei sa-i pui?
– Pai, dacă e fata Ana și dacă e băiat Ioan
– Frumos! Grișa ce mai zice? S-a obișnuit cu ideea ca o sa fie tata?
– Pe dracu! Cred ca o sa fuga mâncând pământul! M-ar lasă balta și acum dacă nu i-ar fi rușine de gura lumii!Dar, cred ca după ce nasc nu mai face mulți purici pe aici
– Vai! Si cum o sa te descurci?
– Nu știu, și nu vreau sa mă mai gândesc! Vrei o bere? Si își toarnă poate a 5 bere pe ziua aceea
– Pai eu cam trebuie sa plec! Te las!
– Da! Pa, pa! Mi s-a cam făcut somn. Tragi tu ușa după tine, te rog!!!
– Bine, bine. Paa!
E noapte adânca. Cineva umbla la ușă, reușește sa intre, se împiedica și bineînțeles înjura aprig
– Ai venit?!
– Am venit
– Ai mâncat?
– Da!
– Mi-ai adus și mie ceva?
– Nu!
– Tipic!
– Iar ai chef de scandal?!
– Nu, da' mi-e foame și se pare ca berea nu tine prea mult de foame! Da-te, trebe sa mă duc la baie!
– Eu mă culc!
– Da... da, sigur!
Aceleași personaje câteva luni mai târziu. Iarna grea în București. Ne aflam în localul unde asta vara , pe terasa, cei doi păreau cei mai fericiți soți . Nici acum nu era altfel, frapiera era la fel de plina în consecință buna dispoziție abunda. Lăutari cântau cântece din filmul „Șatra”:
– Sper ca nu te apuca dansu'?! Ti-a rămas atâta minte ca în luna a 7-a sa stai naibii liniștită?!
– Ești prost și mă plictisești! Băieți, veniți și cântați la masa noastră!! Spuse ea în timp ce se urca pe masa sprijinindu-se pe umărul unuia dintre comeseni, iar ceilalți se grăbeau sa strângă tot ce era pe masa caci începea spectacolul! Si într-adevăr, deși gravida gratia nu o părăsise, avea doar o disperare în priviri care se potrivea cu tristul și lentul cântec țigănesc, o jelanie, parca undeva cu toții știau ce urma sa se întâmple...
– Ah! Mă doare, mă doare rău!!! Ah!! Chemați salvarea, nasc acum!!!
Buluceala, panica, cineva totuși o da jos de pe masa:
– Þi-am spus sa stai potolita!!! Se aude în spatele ei o voce gâtuita de furie, dar ea avea dureri prea mari ca sa-i mai răspundă. Au urcat-o în salvare și chiar când se trântiră ușile începu ninsoare care parca linișții pe toată lumea, se așezară la masa tăcuți, doar lăutarii șușoteau într-un colt nebăgați de nimeni în seama. Nu trecu mult, fumul învălui generos pe toată lumea și scena de mai devreme fu aparent uitata.
E dimineață acum, afara încă mai ninge, asa ca peste oraș plutește un balon alb de fulgi. E destul de cald ca pe jos sa fie zloata, doar e februarie și suntem la un colt de primăvara, pe strada un singur om se lupta cu namestii apoși, vrea sa ajungă sa dea vestea cea mare: i se născuse o fiica, și era frumoasa și sănătoasa în ciuda a tot ce se întâmplase acum parca mult timp, i se părea ca a trecut o veșnicie de la dansul pe masa la ora asta de dimineață alba, și parca ninsoarea venise special ca sa le ostoiască toate fricile, le turnase puf pe nervi și acum știau sigur ca niciodată nu o sa se mai supere vreodată: Aveau o fiica!!! și au numit-o Lia. Ii repeta numele întruna, ca nu cumva sa -l uite, și prin uitarea asta sa se dizolve și ea, fiica lui, nu, nu era beat, era extatic. Nu înțelegea cum de la starea aia de insecuritate, de panica, pe care o avea înainte sa se nască fata, când ii venea sa fuga și blestema ziua când a fost de acord ca Ina sa păstreze sarcina, sa treci brusc la extaz, să-ți vina sa dansezi de nebun pe strada, sa nu mai simți oboseala deși nu ai dormit de mai mult de 24 de ore!!
Ajunse la restaurant și i se părea normal ca toată lumea sa fi rămas să-l aștepte asa cum ii lăsase, dar acum, nu mai era nimeni, doar femeile de serviciu care strângeau mizeria rămasa de peste noapte. Liniștea aceea marcată parcă și mai mult de târâitul ritmic al măturii pe podea îi îngheță inima și un presentiment urat îi făcu stomacul ghem. Plecă fără să mai dea vesta cea mare. Își târșâia picioarele prin zloata, aproape dormea!