Nu sunt de acord cu metoda de educație impusă elevilor de clasa I. Dau ca exemplu primul text pe care am fost silit să-l scriu la ora de limba română. Și asta după ce m-au lăsat să cred că prin intermediul bastonașelor îmi voi putea croi un drum în viață. Ajunsesem un adevărat maestru în acest meșteșug. Noaptea de mă trezeai și-mi puneai o foaie în mână, în cinci minute o înnegream de bastonașe, la orice unghi și mărime poftea mușchiul meu!
Și într-o bună zi cade bomba: “Ana are mere!” Întâmplător aveam în clasă o Anișoara care la auzul acestei vești s-a înroșit toată sub privirile noastre incriminatoare. Săraca, a protestat din răsputeri, a plâns o zi întreagă, și-a golit sub ochii noștri ghiozdănașul și buzunarele. Nimic n-a contat! Învățătoarea s-a ținut tare pe poziție iar de azi înainte, colectivul știa că încălzește la sân un șarpe veninos. Nu că ne-ar fi trebuit merele ei, eram oricum scârbiți până-n gât de asemenea poame (acasă numai din astea primeam) dar de ce ea să aibă și noi nu? Ce? Noi suntem mai proști?!
Și uite așa am scris noi cuvintele fatidice în caiete, le-am dus acasă, le-am arătat părinților și până seara vestea s-a răspândit în tot orașul. Biata fată a rămas ostracizată pe viață și nimeni nu s-a mirat când meșterul ăla din baladă a zidit-o de vie. Singura scăpare a fetei (și de fapt a tuturor Anelor pe care le cunosc) a fost să intre mai târziu la horticultură și să-și împlinească destinul la nu mai știu ce livadă obscură de pe teritoriul patriei.
Stimați dascăli de clase primare, acest text distruge vieți! Iar in cazurile rare, când nu există nici o Ană în tot orașul, textul îi lasă complet indiferenți pe copiii noștri, ceea ce este poate la fel de grav. Ca să le trezim interesul pentru ce învață la școală (scopul oricărui cadru didactic) propun să se dezbrace învățătoarele …pardon, mi-a scăpat…, propun să se dicteze texte de genul: “Tata are bani”, “Bunica are dulciuri”, “Bunicu are purici” sau “Mama are chef să-mi cumpere o grămadă de jucării și jocuri pe calculator care mai de care mai meseriașe!” Să vedeți atunci cu ce poftă vor învăța să scrie dragele noastre odrasle!