agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-12 | |
Copil frumos cu privirea strălucitoare, în fiecare clipă mă străduiesc să te țin sub drogul fericirii, să pot și eu în egoismul meu să savurez ochii tăi superbi cu zâmbetul pictat pe ei. Azi am lovit un zid plin de gunoaie, dar îl sar și merg mai departe spre tine. Te rog respiră, dă te rog afară aerul din tine pentru a putea eu să îl respir. Aștept sufletul tău să alerge cu sufletul meu.
Dimineață. O noua zi, o nouă viață, o nouă lume. Ieri eram oare tot în lumea asta? Azi noapte am stat atârnat mult de tot de ziua de ieri ca să nu uit ce învățasem de la tine, ce simțisem cu tine. Azi am uitat și vreau să îmi reamintești tot...în fiecare zi... iar și iar și iar. Ochii tăi răsar odată cu soarele și îmi aduc aminte cum e să încep ziua cu tine. Aerul tău mă atrage, ochii tăi dau culoare de primăvară camerei. M-am adâncit in beția ochilor tăi și mă simt ca un fluture atras de un bec. Aerul cald, soarele fals mă face să mă simt exaltat de „azi”. Îți aduci aminte de visul lumilor trecute? Cum petreceam cu o masă în doi, cum eram doar noi doi și nici nu realizam...? Azi e altă lume, altă zi... și nu mai vreau să fac planul pentru lumile viitoare pentru că azi îmi ajunge dacă tu ești lângă mine...dar ești oare lângă mine? Privim amândoi la mare. Mă arunc cu tot corpul în adânc. E noapte și aștept să răsară soarele, dar norii acoperă cerul cu o dârzenie totală. Începe o ploaie calmă, caldă, cu picături rare, de vară. În apă parcă întunericul are mâini și mă învăluie, mă apasă, mă strânge. Stau cu capul ieșit din apă și privesc cu picăturile lovesc întunericul din apă. Simt apa de jur împrejurul meu...atât de multă apă neagră. Răsăritul de soare se lasă mult așteptat, dar noaptea mă acoperă cu picăturile ei, cu umbrele ei. Totul e smoală n jurul meu. Încep să mă simt una cu întunericul. Îmi curge prin vene și mă simt acasă. Era așa de simplu, era atât de ușor. Mă aștepți pe mal, dar eu vin cu apa mea neagră cu tot și umplu pământul și pe toți cei din jur cu negru. Îi bag încet în marea mea nagră de vise și bucurie din spatele ușii... Ochii tăi răsar în fiecare dimineață, în fiecare lume a mea și aduc raze de lumină, aduc ziua... aduc visul. Azi te înnec pe tine, mâine lumea toată. Apa mea de smoală cu idei dulci este atât de plăcută... Mâine am o nouă lume... Mâine sper să răsară soarele... Mâine o să mă duc să înnot iar noaptea pentru că o să uit cum era... Și aștept răsăritul...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate