agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-31 | |
Era o zi târzie de vara. August cred, si trebuia sa petrecem weekendul la sat alaturi de parintii ei. Am acceptat. Procesul de decizie a fost un meci de tenis foarte disputat. Am plecat dupa ora cinci din oraș când a scăpat și ea de la serviciu. Era în camasa de lucru când am venit să o iau cu mașina. Ura cu toată inima faptul ca trebuia sa poarte uniformă la serviciu, însa mie îmi placea cum arata cămașa pe ea. După ce a urcat în masina m-a sărutat apoi a aruncat doua plase pe bancheta din spate. Am pornit la drum îndreptându-ma spre iesirea din oraș, ascultând-o pe jumatate. A vorbit pâna când am ieșit într-un câmp întins, roșu, încins de soarele aproape apus. Era frumos. Un vânt răcoros a început sa răceasca pamântul încins de-a lungul zile din luna lui cuptor. Am crăpat puțin geamul. Atunci s-a oprit din vorbit și a rămas cu ochii ațintiți pe geam, privind pamânturile plantate cu grâu.
Eu goneam mașina cu 100 km pe oră ascultând vâjâitul rotilor si turațiile placute ale motorului. Asfaltul era lin si kilometrii fugeau sub roțile noastre. În momentul ala o iubeam atât de tare. Conduceam cu o mâna pe volan, relaxat în scaun și din când în când îi aruncam câte-o privire, dar ea era preocupată cu peisajul înroșit de soare. Dupa ce am mers o vreme în liniste și când soarele era pe cale să nu se mai vadă deloc, ea s-a mișcat în scaun. Și-a trecut mâna peste urechea mea, apoi mi-a atins umărul și, fără să mă anunțe, și-a dat jos cămașa, ramând doar în sutien. Sutienul negru îi susținea sânii molateci și atât de frumoși, încât îmi era greu să nu-mi țin privirea doar acolo. Pe pielea ei vedeai urme de transpirație si un instinct puternic ma îndemna sa dau drumul volanului si sa-mi afund capul în mireasma, dulceaga dintre sâni. Am rezistat partial si mi-am întins mâna, dar mi-a dat peste ea, asa ca ma multumeam doar cu câteva priviri pe furisi. Ca sa nu riste un accident, vorbele ei, nu a mai stat mult doar în sutien si a îmbracat un tricou nou. A coborât parasolarul si si-a aranjat parul si machiajul în oglinda. Nu am mai mers mult și am ajuns. Nici ea nu mai fusese de ceva vreme acolo. Însa se vedea că voia să fie acolo pentru că un zâmbet și o sclipire i-au apărut pe față imediat ce am intrat în sat. Am încetinit pentru a putea vedea mai bine pe unde trebuia să mergem. Ea mi-a zis să merg tot înainte până când îmi zice să mă opresc. În fața unei case cu gardul verde, din metal, am tras pe dreapta. Nici nu am apucat să opresc motorul și din casă au apărut părinții ei zâmbitori, fericiți că am ajuns. Îi mai întâlnisem dar niciodată nu am petrecut noaptea sub același acoperiș. Erau emoționați și se precipitau în mișcări. Vorbeau mai mult și gesticulau înțes. Eu mă mulțumeam să zâmbesc și să dau din cap. De acolo până când am ajuns în cameră, a fost totul ca un vârtej. Prezentarea casei, grădinii, animalelor și cina pregătită. Mă uitam când la el când la ea, aprobând fără să îmi dau seama ce se întâmpla. Când am ajuns în cameră am aruncat bagajele pe podea și m-am trântit în pat. Ea a sesizat că ceva nu este în regulă cu mine și a început să mă descoase. Dar eu am rezistat bine și am scăpat zicându-i că sunt bine însa sunt puțin cam obosit și că mâine o să fiu mai bine. Ea și-a schimbat hainele, dar eu nu am vrut, îmi plăcea prea mult să stau în pat. Înainte de a se strecura într-o rochie de vară, subțire, mi-a desfăcut blugii și a început să mă sărute pe burtă, însa am oprit-o când a vrut să-mi dea chiloții jos pentru că nu mă simțeam bine, știind că părinți ei sunt de cealaltă parte a ușii. Am mâncat afară, pe terasă, luminată de două becuri gălbuie. Eram îmbrăcat în cămașă și afară era puțin răcoare și țânțari își făceau treaba, dar era mult mai bine decât o noapte călduroasă la oraș. În timp ce am mâncat piept și copanele de pui bine prăjit, împreuna cu castraveți și roșii, proaspăt culese și cu bucăți de brânza de vacă, eram asediat cu întrebări din partea părinților. Eram stânjenit, însa rămâneam calm pentru că ea își întindea mâna pe sub masă și-mi atingea coapsa sau mâna. Aceste atingeri mă linișteau. La un moment dat cineva a avut ideea bună de a porni radioul. Și așa mâncam, ascultând, mai vorbind una de alta, dar nu despre mine. După trei pahare de vin și două gogoși la desert, noi ne-am scuzat și am plecat în camera noastră. Am vorbit despre cină, despre sat, despre părinții ei și despre ce o să facem a doua zi. Apoi am început să ne sărutăm și ne mângâiem până când nu mai era de oprit și am ajuns dezbrăcați sub pătură. Eram deasupra ei, sărutând-o și jucându-mă cu părul ei, apoi m-a primit călduros și coapsele ei mi-au încins șoldurile. Era caldă, umedă și ne mișcăm în același ritm clar definit, ca și cum am fi fost două roți dintr-un ceas. Simțeam o transpirație plăcuta pe tâmple și gâfâitul ei ușor, cald, aproape de urechea mea mă excită și mai mult. Simțeam că explodez când am auzit bătăi în ușă. În acel moment, în mai puțin de câteva secunde m-a aruncat de pe ea și a tras pătura până la gât. Uitasem lumina aprinsă, iar mama ei a crezut că e în regulă dacă intră și aduce un nou schimb de cearceafuri. Amândoi, acoperiți cu pătura, înroșiți o priveam cum așeză cu grijă așternuturile pe scaun. A mai zis câteva vorbe apoi a ieșit, stingând lumina. Eu nu am mai continuat ce fusese întrerupt pentru că ascultam orice sunet ce provenea din afară, să fiu sigur că nu vine cineva. Stăteam întinși, dezbrăcați, sub pătură și ne treceam mâinile peste corpul celuilalt. Era atât de frumos! Cu suișuri și coborâri, mai delicat și molatic la ferm. Am adormit cu mâna pe abdomenul ei plat, cu degetele în jurul buricului ușor adâncit, format ca o fântâna ce dă viața întregului corp. M-a trezit lumina dimineții de vară. Inunda cameră prin draperia albă, transparenta și nu avea nicio jenă în a se strecura în toate ungherele. Ea încă moțăia lângă mine așa că mi-am zis să o aștept să se trezească înainte să ies din cameră. Mi-am luat o carte din biblioteca și m-am băgat înapoi sub pătură. Era o carte veche, cu foile îngălbenite și cu o dedicație scrisă cu stiloul pe prima pagină. Am înțeles că a fost cumpărată la București, atât. M-am tras mai sus sprijinindu-mă de spătarul patului cu genunchi trași spre mine, răsfoind cartea sprijinită pe picioare. Am citit vreo 20 de pagini până când mi s-a făcut o foame extraordinară și nu mai puteam sta liniștit în pat, așteptând-o să se scoale. Am gâdilat-o și am mișcat-o ușor până când s-a trezit, dar atunci când și-a deschis ochii eu mă prefăceam că citeam că să nu creadă că am trezit-o eu. Și-a pus mâna strașina la ochii și a mormăit ceva la care eu am închis cartea și m-am întors spre ea zâmbind. Am vrut să o sărut, dar m-a refuzat apoi s-a ridicat din pat, căutând ceva în bagaje. Fără să-mi adreseze un cuvânt îmi întinde o periuță de dinți cu pastă pusă deja. Mișcă draperia din dreptul geamului, apoi deschide larg fereastra și se așază pe marginea patului. Eu eram în picioare și mă spălam pe dinți în timp ce mă uitam prin fereastră la o grădină și o boltă de vită de vie deasupra ei. Frunzele vitei nu lăsau ca soarele să dea buzna în grădina sau în casă, ci doar pe bucăți, lăsând umbre plăcute pe pământ și pe ziduri. După ce ne-am spălat pe dinți, mi-a zis bună dimineața și m-a sărutat trăgându-mă după ea în pat. Înainte de a cădea în pat, împinsesem fereastra să se închidă, dar a rămas puțin deschisă lăsând răcoarea dimineți să intre prin așternuturi. Simțeam asta și pe pielea ei, ușor zgribulita cu puful de păr trezit la viață. Ne-am iubit sub pătura simțind răcoarea ce se amesteca cu noi ca într-un cocktail, ascultând ciripitul păsărilor și amestecul de voci venit dincolo de fereastră. După ce am mâncat, mai târziu, am ajutat în grădină, smulgând buruieni și am scos cartofi pentru masă. A fost o activitate plăcută, liniștită. De fiecare dată când trăgeam de o buruiană îi auzeam urletul pe care-l scotea când și ultimele rădăcini ieșeau din pământ. Apoi am scobit după cartofi cu o lopată mică. Erau micuți, nu mai mari de un ou de găină. Iar după ce am luat destui într-o plasă am mers cu ei în bucătărie și i-am spălat și ne având ceva precis de făcut, am profitat și m-am strecurat afară din curte. Satul era foarte întins format din câteva răscruci de drumuri. Soarele încălzea bine la amiază și faptul că mă plimbam pe străzi nu ajută să mă răcoresc. Un sat cu viața, doar câteva case erau uitate de lume, însa majoritatea se țineau bine și aveau și vreo 4-5 magazine. Dintre care eu am trecut pe la două pentru fusesem însărcinat să cumpăr câteceva de la magazin. Unul era lângă un fel de garaj de mașini, care părea că nu a mai fost folosit de mult, iar celălalt era la parterul unei case mai înstărite. Am cumpărat tot ce-mi trebuia și am plecat, dar nu m-am întors pe același drum. M-am gândit că satul e format din drumuri paralele și nu e atât de greu să-mi regăsesc locul. Nu a fost, însa mi-a luat cu 20 de minute mai mult, asta și pentru că m-am oprit la o fântâna, unde câțiva copii se băteau cu apa. M-au lăsat să beau liniștit apoi au continuat să să stropească cu apă rece, perfectă pentru o zi atât de caldă. După un pahar cu vin și câteva sandvișuri, ne-am retras în camera noastră. Ea s-a dezbrăcat strecurându-se sub un cearceaf alb, iar eu am rămas în chiloți pe un scaun cu aparatul de fotografiat în mâna. Era prea cald pentru orice la ora aia. Chiar și cu fereastra deschisă la maximum, vântul abia mișca draperia. Ne bucurăm de compania celuilalt, vorbind puțin, ascultând un susur ușor de muzica ce venea de la un radio de pestre drum. Eu o priveam prin aparat, iar ea își odihnea pleoapele și din când în când îmi aruncă o privire zâmbitoare. Într-un final a adormit întinsa pe pat, iar eu am lăsat aparatul și m-am apucat să citesc cartea de dimineață. S-a trezit după două ore. Numai bine pentru că începusem să mă plictisesc rău, așa că i-am propus să ieșim la plimbare, să facem ceva. Era frumoasă dezbrăcată, puțin transpirată din cauza căldurii, cu părul vraiște pe pernă. Am privit-o cum s-a îmbrăcat, cum și-a tras chiloții pe ea, cum și-a așezat sânii în sutien, apoi și-a trecut degetele prin păr și a apucat peria de pe noptieră, iar cu capul aplecat spre podea a început să se pieptene, de la creștet către vârf. A luat rochia de vară, albă cu flori mici roșii și galbene, urmând să se aranjeze puțin în fața oglinzii. Îmi plăcea s-o privesc cum se pregătește. Eu eram gata așa că atunci când s-a uitat ultima oară în oglinda eu am ieșit pe ușa cu aparatul de fotografiat în mâna. „Hai să-ți arăt ceva”, cu această promisiune ne-am plimbat prin sat, privind casele, salutând lumea sau căscând gura pe drum. Am ajuns la marginea satului, în cimitir. „Vreau să-ți arăt niște citate interesante”, a spus. Ocoleam mormintele, citind numele decedaților și poveștile lor, sau alte informații dacă erau. Ne-am oprit la o cruce și am stat și am citit. „Nu e așa că e drăguț?”, am încuviințat cu un zâmbet apoi am plecat pe un drum înverzit, umbrit de copaci. Ne-am descălțat și am pășit pe pământul cald, pe iarba ușor răcoritoare. Mergeam și făceam poze, până când am dat de un loc unde, cât vedeai cu ochii, erau numai parcele de vită de vie. Când am văzut atâta vie, am luat-o la fugă printre struguri și ne-am oprit, după câteva minute, la rădăcinile unui copac. Transpirasem și pământul mi se lipea pe picioare și pe mâini, dar nu conta. M-am năpustit asupra ei și am încercuind-o în jurul brâului cu mâna dreaptă, apoi am tras-o aproape și am sărutat-o cu poftă. Îmi plimbam mâinile pe coapsele ei când mi-a aruncat o privire cu subînțeles. Fără să zic ceva m-am ridicat în picioare și am privit în de jur împrejur. Cu un rânjet pe față am căzut din nou pe pământ și am revenit unde rămăsesem. I-am dat chiloții jos în timp ce ea a tras de blugi și un nasture a sărit, pe care l-am observat mai târziu. Am cuprins-o în brațe, sprijinind-o de trunchiul copacului. Era caldă, excitată și ne sărutam frenetic, iar din când în când se oprea să-mi muște buza de jos, oftând. La un moment dat mi-a dat sângele, dar nu ne deranja gustul de sânge, se simțea ciudat, dar natural, iar ea avea grijă să nu curgă o picătură pe noi, sugându-mi buza. A fost una dintre cele mai incitante experiențe și să vezi, când am terminat, după ce ne aranjasem hainele și ieșisem în drum, am văzut în depărtare un bărbat pe bicicletă. Ne-a salutat zâmbind șmecherește când a trecut pe lângă noi. Am râs apoi am mers înapoi spre casă, mâncând struguri. Am mai petrecut o noapte acolo. Eu adormind cu gândul că dimineața plecăm. Ziua următoare, aproape de amiază, ne-am urcat în mașină și am gonit spre oraș, fără să vorbim, ascultând muzică. - Asta s-a întâmplat înainte de criză, nu?, mă întreabă - Da, dar aia e altă poveste. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate