BASIL CUCERITORUL

Tipul din titlul nu a cucerit vreo cetate sau vreun obiectiv militar! Era un tip ,,bine” cum se spune. Muncea alături de noi în mină. Nu era nici miner, ci un simplu muncitor. Asta nu-l împiedica atunci când era la suprafață să cucerească inimile femeilor. Nu mergea după fete de liceu, avea un fel de obiectiv tactic. Se plimba, intra în restaurante, mergea la film și așa dintr-o dată se ,,lipea” de o anumită persoană. Nu ducea lipsă de bani niciodată. Întotdeauna avea în portmoneul frumos din piele câteva sute de lei, bine aranjate pe categorii. Era întotdeauna îmbrăcat impecabil; cămașă albă, pantalonii la dungă, pulover mulat pe corp, care scotea în evidență pectoralii. De fapt cine era acest personaj? Ne cunoșteam din vedere de prin oraș. Ne salutam totuși ca amici. Dar aveam să-l cunosc mai bine după ce a fost repartizat la mina unde lucram și eu. A fost repartizat chiar la abatajul unde eu eram ajutor miner, astfel că de aici încolo apropierea noastră era inevitabilă. La locul de muncă nu prea vorbea mult. Asculta atât poveștile minerului nostru moș Pipa, despre aur și aurari, adică cei care făceau rost de aur ilegal! După ce ne apropiam de finalul ciclului, moș Pipa ne trimitea să încărcăm vagonetele cu minereu. Fiind ajutorul miner eu eram cel care răspundeam de acest capitol, astfel că al doilea om, fie îl numea minerul, fie îl alegeam singur. Basil s-a oferit singur să meargă cu mine. Am fost surprins când mergând să comandăm vagonetele unul dintre deținuții de la transport i-a spus don Basilio! Era doar de câteva zile cu noi și deja deținuții îl cunoșteau! L-am întrebat de unde îl cunoșteau deținuții și atunci mi-a spus că fusese coleg cu ei câțiva ani buni. La mina Breaza, dar și la minele de aici din Almașul Mare. Nu am vrut să intru în amănunte și să-l întreb mai multe, dar don Basilio a început să-mi povestească cum și de ce ajunsese la facultatea de drept comun, cum le plăcea deținuților să-i spună pușcăriei. Am aflat că trăind într-un oraș mare avusese parte de multe aventuri de tot felul cu dame, dar și cu viața interlopă din acele vremuri. Crescuse la casa de copii, fiind orfan de ambii părinți din timpul războiului. Nu avusese un domiciliu stabil niciodată, astfel că petrecuse majoritatea timpului printre cerșetori, hoți de buzunare și alte personaje deocheate! Specialitatea lui era hoț de buzunare și acostarea de dame. Avea degetele lungi ca de pianist, un chip atrăgător cu un zâmbet permanent. Acest zâmbet le atrăgea pe femei. Era de ajuns să privească o femeie cu ochii săi albaștri ca două peruzele, să zâmbească puțin, să-i arunce damei câteva cuvinte și aceasta era prinsă în pânza de păianjen a cuceritorului. În orașul unde locuise de prin sudul țării era renumit pentru cuceririle sale. Partea cu șutitul din buzunare era un fel de hobby pentru don Basilio. Nu lua de la cei săraci, ci dimpotrivă, la cei din gașca lor le arunca ori de câte ori avea bani, mărunțișul. Avea ochitori, care îi recomandau victimele ce aveau portofelele pline. Aceștia le urmăreau traseul și don Basilio opera la timpul potrivit. Erau taxați fie în momentele când ieșeau de la restaurante sau chiar în magazinele mari. Era un fel de boss printre șuți. Dar era cineva și mai sus care dirija toate bandele din oraș, căci nu se putea altfel! Când unii dintre membrii bandei erau prinși de milițieni, intervenea bossul cel mare și după ce primeau câteva bastoane pe spinare și câteva picioare la partea dorsală, erau eliberați pe șest. Adică îi făceau scăpați să nu fie înregistrați la miliție. Don Basilio nu avea un domiciliu stabil, însă locuia la mai multe adrese unde avea haine de schimb și mici lucruri personale. Banii câștigați din afacerile sale deocheate, nu stăteau prea mult în buzunarele sale. La gazdele unde locuia temporar, le spunea diverse funcții care de fapt nu le practicase niciodată. Avea și un scris frumos, dar culmea era că putea să scrie cu ambele mâini tot atât de bine și frumos. Anii treceau și desigur că poate se gândea la un viitor ca orice om. Soarta avea însă să-i fie potrivnică și avea să ajungă la renumitele facultăți de drept comun din minele Munților Apuseni.