cheia înțelepciunii este echilibrul
de aia cred că ea ar trebui
să se cheme homeostazie
și poate chiar așa se cheamă
(o fi entitatea chi?)

există două principii fundamentale
sau determinante
al dulcelui și al acrului
cu demnitate absolut egală
dacă am îngurghita
egal de dulce și egal de acru
am fi înțelepți în mod natural
și am învăța carte doar din orgoliu
sau simplă curiozitate
ca sa aflăm cât de proști sunt ceilalți
în comparație cu oricare dintre noi

însă noi nu noi ci foarte vechi
căutăm cu disperare fericirea
pe care simțim că ne-o dă numai dulcele
dar copleșiți de savoarea ei
neglijăm și desconsiderăm acrul
mult prea târziu aflăm că avem colesterol
și medicii ne spun că unul e bun și unul rău
au și denumiri distincte pentru diferențiere
fericiții au întotdeauna colesterol rău (dulce)
amărâții nu au niciodată colesterol
decât din acela bun pentru nefericire
fiindcă colesterolul lor cel acru
a devenit amar de invidie

amarul vieții crește adrenalina
și cei cu colesterol bun se răscoală
împotriva celor cu colesterol rău
revoluția exprimă deficitul de homeostazie
(sau suprasaturația cu prostie?)
în urma ei rămân cei sănătoși
și toată lumea e mai înțeleaptă
până începe să dea iar de dulce

de aia noua revoluție mondială
însemnează sufocarea planetei cu cofetării