În localitatea Copanadena s-au întâlnit la o conferință de presă următoarele dezastre: Cutremurul Cox, Tornada Dora, Avalanșa Ava, seceta Tara și Ghețarul Nicex. Ele au fost invitate de împăratul Tocato din Nagona. Veniți pe aceste meleaguri cei 5 invitați trebuiau să își prezinte fiecare un proiect legat de viitorul acestei planete. Primul înscris pe listă a fost cutremurul Cox . Acesta își începu astfel cuvântarea:
-Nu îmi place să aud glasuri speriate de păsări albe ce vin spre mine precum un torent. Ele distrug liniștea țărmurilor. Așa fac și oamenii care sunt niște toreadori înfumurați care nu îmi știu puterea și nu sunt pregătiți decât prin panică și agitare să mă oprească din visul meu cel distrugător. Cu mine voi luptați cu morile de vânt, la fel și cu toate valurile uriașe. Uneori eu chiar ador vacanța, alteori îi zgudui pe acești muritori de pe Terra și le iau speranța.
Tornada Dora, bătând aprig din picioare, îi dădu o replică usturătoare cutremurelui Cox:
-Mi-e pur și simplu lehamite de acest mizerabil început de discurs. Visele tale de mare dezastru sunt pe undeva topite. Gura ta păcătoasă și toate gesturile tale ușchite, depășesc toate hotarele și denotă că acum ne faci să sărim toți la gâtul tău precum niște dezastre opărite. Singurul remediul contra acestui balamuc făcut de un cutremur, este să ne unim cu toți și să descalificăm acest monstru venit pe Pământ. De voi sufla cu putere și iau la braț și avalanșa îl facem knok-aut pe acest așa zis sfânt.
Avalanșa Ava:
-Stai! Soro pari bolundă. Nu vezi că la noi viața nu este blândă. Suntem puternice dar avem puncte slabe cunoscute de acest monstru. El a fost și va rămâne cel mai tare, este nașul nostrul. Dacă se unește și cu nemilosul de Tsunami, pentru zece ani pe lumea asta noi vom fi anihilate, vom face nani-nani.
Seceta Tara:
-Când grotescul de unde veniți va naște măcar o soluție pentru acest pământ mai bună, eu vă anunț că sunt un dezastru de băgat în seamă. Eu ador această calamitate căci mie totul îmi merge strună. Vă ard pe toți la buzunare, la cap, la suflet și chiar pe viitor. O să mă ridic să plec , mi-e scârbă de voi de mor.
Ghețarul Nicey le spuse clar:
-Eu vă prind la cotitură pe toți acești invitați. Am aici la mine dovada că toți sunteți niște sonați. Mă topesc urgent de ciudă și fac aici un ocean. Cu voi nu sunt nici o rudă, omenirea asta este un lighean, plin cu apă, cu mizerii. Ele sunt făcute de vietăți , de cei ce gândesc.
Acum, în pragul serii, omenirea strigă în zadar:
-Terra este epuizată, nimeni nu mai ajunge la un liman. Există un curcubeu înălțat peste Pământ, oameni visând la stele și la munții cei încremeniți. Voi din această sală sunteți răi cu omenirea, sunteți niște dușmani neciopliți.