Dragilor,
pentru că mă iubiți, pentru că mă urâți, adică nu vă sunt indiferent, vă împărtășesc o mare taină dar vă implor să nu vă faceți complexe.
Sunt nemuritor!
Asta explică liniștea cu care mă răsfăț oscilând metafizic în indecizia de a fi îngropat sau ars.
O urnă cu cenușă e de preferat.
Doamna supraviețuitoare m-ar așeza în hol sau la capătul patului, invocându-mă, în singurătate, sau lăsându-se compătimită de cei ce o vor vizita și vor vedea urna.
{nu știu bine dacă e mai comod într-un vas de piatră sau de metal}
Opțiunea arderii, deci a păstrării cenușii, ar sugera un egoism exacerbat, o vanitate fără margini și ar fi un jug pus pe gâtul iubitei, după săvârșirea incinerării, după moarte.
Și așa mi-a făcut cafea zilnic, m-a spălat, m-a hrănit, m-a iubit o viață întreagă și a suportat fițele mele de scriitor nerecunoscut nici pe stradă...
Nu cred că este normal să o oblig, prin acea ultimă dorință, să-mi fie datoare și după moarte.
Poate că ar merita și ea o vacanță.
În loc să se bucure de liniște și să își savureze singurătatea, să fie nevoită să-mi șteargă urna de praf, să-mi lustruiască plăcuța cu scrum...
NU! Nu vreau să fiu ars, vreau să fiu îngropat!
Eu am aparținut tuturor femeilor care m-au iubit sau pe care le-am iubit.
Doresc să fiu îngropat în pământ și la căpătâi să-mi puneți un semn.
Să nu fie de lemn, ce-mi place cum sună-semn de lemn-.Să fie de piatră sau de marmură, ceva deschis la culoare, ca să se poată scrie CNP și un text scurt și deștept.
Nu scrieți poezii pentru că au trecut vremurile când adolescenții chiuleau și mergeau în cimitir ca în parc, să nu fie găsiți de profesorii diriginți.
Groapa trebuie amplasată într-o zonă circulată de mijloacele de transport în comun dar și pietonal, dar nu prea departe de casa ultimei mele iubite.
Să nu mă îngropați în curte chiar dacă mi-ar plăcea. Ar avea probleme moștenitorii când ar vrea să vândă ca să pape tot ce a rămas după proștii ăia.
În plus de asta ar fi un gest egoist obligându-mi femeia să-mi aprindă zilnic lumânări și să mă tămâieze la ocazii.
Vreau mai departe de casă ca ea să poate avea scuza unei dureri de șale, a unei urgențe la primărie, a unui:"lasă că nu pleacă de acolo până mâine, nu s-o crăpa pământul dacă văd și eu serialul astăzi".
În plus, fiind înmormântat într-un loc public, las deschisă posibilitatea ca iubitele mele, moarte, să mă poată bântui, netulburate, noaptea,iar cele care nu au murit încă, să se apropie, în siguranță, netulburate, să-mi zică o vorbă, să-mi aducă o floare, să-mi citească un vers sau să-mi lase câte un pachet de țigări să-l pot consuma cu groparii, seara târziu, la o țuică de prună.
Ar mai fi variante:să mă aruncați în mare, să mă turnați în beton, să mă dați la câini dar la chestii din astea imaginația este neavenită.
Așa că va trebui să mai așteptați dar dacă țineți neapărat să faceți ceva din cele enumerate, am să vă ofer un trup, să vă jucați cu el, cum vă convine dar nu uitați, nefericiților, că eu sunt nemuritor.
Vă sărut!