Dar pe cine interesează viața unui asemenea om? Cine îl ia în considerare? De ce trebuie să-i ascult cuvintele? gândea Piper. În viață e fiecare interesat de propriu-i destin. De ce să mă intereseze soarta altui om? Unui om atât de plictisitor? Filozofie găsesc și în cărți. Nu sunt obligat să mă întâlnesc cu el. Pe de altă parte văd că nimeni nu se interesează de el. E atât de singur, de izolat, încât nu îmi dau seama cum mai trăiește. Aș vrea să-l readuc în societate. L-am invitat și la unele petreceri, la o partidă de billard. Totuși nu reușesc să-l influențez. Poate dacă ar avea o familie. Și totuși de astfel de oameni m-am ferit întotdeauna. Sunt fanatici religioși și trăiesc în lumea lor, în secta lor. Nu vreau să am de-a face cu vreunul din ei. Poate mă păcălește în vreun fel sau altul, mă ademenește, mă va convinge, să trec la convingerea lor.
Piper s-a hotărât să se înnarmez spiritual pentru a găsi totdeauna replica potrivită, în caz că Tudor va încerca să îl convingă de ceva. Împotriva fanatismului trebuie acționat cu foarte mult discernământ. El însă spera ca Tudor să fie altfel de om, adică, felul de om, naiv, credul, care poate fi păcălit ușor. S-a întâmplat un lucru, care îl obliga pe Piper să parcurgă la unele mijloace mai puțin creștine. Iată de ce.
Piper a avut ideea, care mai târziu se dovedise proastă, să se lase influențat de un alt amic și să înceapă să joace poker în internet. Deoarece a crezut că într-adevăr va câștiga ceva, a investit ceva mai mult timp și bani în aceste jocuri, din păcate fără succes. S-a hazardat pe un teritoriu, unde nu a avut experiență, a fost prins de această slăbiciune și a pierdut o sumă mare de bani. Era începutul lui 199x, martie, tocmai terminase câteva examene și s-a gândit să experimenteze. Din păcate a făcut greșeala să spună această pierdere și prietenei lui, care l-a părăsit imediat, după o ceartă penibilă și dură. L-a considerat lipsit de răspundere și altele, dar nu a crezut să fie atât de grav. I-a spus, să se maturizeze, apoi poate va mai avea o șansă la ea. Piper i-a promis că va face rost de bani și că se va îndrepta etc, etc. Auzea tot timpul cuvântul responsabilitate, dar era greu să-i fac față acelei tinere în spume. În cele din urmă a pierdut firul. A abandonat să mai aducă argumente. A tăcut, sperând ca prin recunoașterea greșelii să fie iertat, dar s-a înșelat.
Apartamentul a rămas gol, foarte gol, după plecarea ei, acum la început de primăvară, dar nu s-a lăsat deloc înduplecată. În sfârșit plecase definitiv. Un definitiv temporar. Un timp în care să îl pună la încercare. Să-i pună la-ncercare caracterul, intențiile ... . Nu putea să-și închipuie, că ea îl va părăsi vreodată, dar s-a-ntâmplat, pur și simplu. Nu știa cum să reacționeze pe moment. Pe de-o parte era liber să înceapă o viață nouă, fără ea, sau să reziste tuturor tentațiilor și să încerce să o obțină înapoi. În timpul discuției, i-a trântit monitorul computerului pe podea, de s-a făcut praf. Inițial Piper se jucase în fiecare zi poker, acasă, de aceea credea el că ea a reacționat atât de violent și s-a răzbunat pe computer. Poate fiindcă și el a participat, deși pasiv, la distrugerea relației dintre ei. Să înțeleagă că ea a ținut la această relație? O ultimă dovadă de iubire, pe care n-a știut să o interpreteze?
Oare mai crede în mine? gândea Piper. Poate se merită să lupt. În ultimul timp nu a prea dat importanță la ceea ce se numește dragoste. Era deja rutinat. Poate a neglijat-o într-atât încât a întrecut măsura. Și nu a observat nimic. Trebuie să-și dea acum mult mai multă silință, trebuia să iasă din lenevirea care îl orbise, domnise peste creierul său încețoșat.
Piper s-a gândit să procure repede banii înapoi și să o recâștige cât se poate de repede. Dar cum? Adevărul este că în scurt timp și-a găsit o nouă prietenă și a continuat, poate chiar ca să-i fac în contră, să continue să-și încerce norocul.

Și Albert Camus vorbește despre prostituția artei, în dorința ei de-a supraviețui, își spunea el, ce să mai amintesc de alte soiuri de înjosiri, dar aceasta nu m-a scutit să fac un pas în această direcție, cum am mai spus, pentru a ajunge repede și ușor la bani. I s-a părut ușor să împrumute niște bani de la Tudor, care părea inofensiv și mereu bine dispus, când era vorba să pună în aplicație datoria creștinească. Așa că se gândise să se folosească de mărinimia lui peste măsură, de altruismul fără margini, care îi aducea o satisfacție desăvârșită, încât lui Piper i s-a părut că Tudor numai pentru aceasta trăiește. Îi era totuși groază, că va trebui să devină dependent de el, desigur temporar, dar a crezut că riscul e minimal și nu i s-a părut din cale-afară de periculos. În cele din urmă i-ar fi înapoiat suma de bani și tranzacția ar fi luat sfârșit.
Pe Tudor l-a întâlnit prima oară la un curs de literatură prin decembrie. După curs, pe la ora unu, Piper nu mai avea alte ore în ziua aceea de joi, s-a așezat la o masă, comod, în cafeneaua facultatății de filologie și teologie, și-a aprins o țigaretă și și-a pus pe masă unele caiete și cărți, cu scopul să mai gândească la lucrarea de seminar, ce era nevoit să o facă. Fiind adâncit în treburile sale nu l-a observat pe Tudor, că vrea să se așeze și el la masa lui. Bineînțeles, mai întâi și-a cerut voie. Piper nu era mulțumit cu această perspectivă, dar nu a vrut să fie nepoliticos. Străinul s-a prezentat. El era Tudor. Da, și-a spus și Piper numele și era hotărât, să continue cu ce a început. Dar se părea că Tudor.avea de gând să converseze. Piper a schițat un zâmbet și a ridicat ochii. De obicei nu îl intereseau fețele, așa că nu l-a studiat așa încât să-i memoreze trăsăturile. Tudor era neras și cam tremura de frig. Nu i-a dat douăzeci de ani, cam ca și el. Dar oboseala îl îmbătrânea vizibil.
Tudor l-a întrebat politicos cu ce se ocupă. I-a spus că trebuie să scrie o compunere pentru cursul din care tocmai ieșise. Ce temă, l-a întrebat. Fiindcă arăta interes, i-a răspuns.
- E vorba de situația femeii în literatură. Nu despre scriitoarea în sine, ci despre ce s-a scris despre femeie în literatură. Anume: încercarea femeii de a pleca, mai bine zis de a fugi din zona rurală, pentru a se realiza în viață, zise Piper.
- Și ce scriu autorii pe această temă? l-a întrebat Tudor blazat.
Deși intrigat, totuși Piper a răspuns încercând să-i facă interesantă această temă.
- Am găsit mai mulți autori, care se ocupă cu această temă. Nu știu încă cum să interpretez. Dacă tema în sine era subiectul principal sau cel puțin secundar al piesei sau romanului respectiv sau era doar umplutură. Sau...
- Ceva în genul Madame Bovary?, l-a întrerupt Tudor.
La Madame Bovary Piper nici nu se gândise. Și doar ce resursă importantă. Cum a putut să-i scape. Dar după un moment de gândire și-a revenit.
- Madame Bovary nu e ceea ce caut, i-a zis Piper, fiindcă relațiile ei sociale erau de fapt bune. Era doar soția unui medic. Apoi a continuat: Ceea ce eu caut e o situație disperată, și din punct de vedere material. Multe imagini de acest fel au fost livrate de către naturaliști, cum ar fi Zola în Gervaise de exemplu.
Tudor l-a lăsat să continue.
- Eu am găsit câteva destine tragice, în care femeia nu reușea să supraviețuiască deloc în asemenea împrejurimi de sărăcie și numulțumire, zise Piper. De exemplu Gerhard Hauptmann scrie în „Înaintea zorilor“ despre o tânără femeie, în care de fapt și eu m-am îndrăgostit, cum datorită faptului că nu reușește să plece din satul ei, la sfârșitul piesei se spânzură. Fiindcă idiotul de personaj principal, fiindcă aude că aceasta ar fi bolnavă și ar bea, nu o mai dorește de soție. Planul ei era de fapt ca prin căsătorie să iasă din impas și să se realizeze totuși în viață cu ajutorul acestui străin, care la prima vedere se îndrăgostise de ea. Ea speră să plece cu el, de fapt să fie luată de el, salvată, dar acesta, noaptea pe furiș, fuge, la avertizarea medicului satului. La știrea aceasta, fata se sinucide înaintea zorilor.
Piper era adânc dezamăgit de comportamentul acestui bărbat care fugise. Dacă un personaj fictiv eșuează în a putea schimba viața altui om, ce e în realitate. Se simțea ca și un martor care era legat la mâini. Nu-și putea închipui ca o fată, frumoasă sau nu, să aibă un asemenea destin. Mai întâi se refugiase pe ascuns în alcool, ca apoi, pierzând și ultima șansă de a se salva, se salvează de iadul din jurul ei, preferând deci moartea.
Trăgea fum în piept cu putere. Piper a aprins altă țigară.
- Desigur sunt multe întâmplări de acest gen, a continuat el. În „Zorba Grecul“ se întâmplă ceva asemănător. Aici n-am văzut decât filmul.
Tudor l-a asigurat că a văzut și el filmul.
- Zorba și englezul, a spus Piper, ajung în Creta, unde o văduvă tânără din sat petrece o noapte cu acest străin. Apoi este ucisă de localnici în mijlocul pieții. Străinul iarăși nu intervine și o lasă pradă haitei de oameni. Un laș. Apoi la Garcia Marquez în „Cronica unei morți anunțate“ se întâmplă un lucru la fel de crud. Aici însă este ucis un tânăr, iar fata care prin el spera să-și schimbe viața este obligată să trăiască în satul acela pentru o greșeală minoră. Se pare că e imposibil pentru o femeie de a-și schimba destinul.
- Da, a continuat Piper. Totuși eu caut soluția acestei situații, probleme de fapt, în literatură. De exemplu Cehov m-a ajutat foarte mult prin piesa lui de teatru Pescărușul. Acolo eroina, care visează la o carieră în teatru, mai întâi este dezamăgită de eșecul ei, dar nu abandonează. Ea devine conștientă de viață, de realitate și se hotărăște să lupte, în schimb, băiatul care e îndrăgostit de ea, fiindcă e slab, se sinucide.
- N-am citit încă Cehov, s-a rezumat să spună Tudor. Vreau să zic că am citit ceva de el, dar nu piesele de teatru. Am multe de recuperat.
Piper a continuat:
- Da. Se pare că singurul mod de a supraviețui este de a deveni sigur pe tine, conștient, de tine...
Tudor păli la față, dar Piper nu a luat în cosiderare acest lucru, fiindcă era ocupat să continue ce avea de spus. Dacă ar fi știut atunci ce reacție a declanșat în Tudor printr-o frază așa de banală, poate că nu ar fi spus-o atât de lejer. De altfel nu avea de unde să știe, ce se petrece cu el, mai ales că fraza nu îi era adresată lui, ci în legătură cu subiectul de discuție în care erau implicați. Tudor a murmurat ceva în momentul acela, dar din cauza gălăgiei, să zic infernale, Piper nu a preluat nici-un cuvânt. Dar Piper era în mijlocul frazei și, din inerție, nu s-a putut opri să-l întrebe ce-a zis. Apoi mai târziu nu a mai întrebat.
- ... și lucrul acesta l-am întâlnit de exemplu la Peter Handke, în „Nefericire nedorită“, unde femeia prin faptul, că devine conștientă de sine, își ia singură în mână destinul și toate problemele se rezolvă de la sine, zise Piper. Cel puțin așa am înțeles eu. Bineînțeles acesta este doar unul din aspectele cărții...
- Și eu care credeam că rezolvarea ar fi apariția unui adevărat prinț de poveste care să ducă fata în palatul lui, zise Tudor bine dispus, râzând chiar.
- Aceasta este o credință arhaică, învechită, a răspuns Piper. Femeile de acum sunt prea emancipate să mai aștepte ca un străin să le rezolve situația. De când cu războiul al doilea mondial, femeia s-a schimbat foarte mult. Sunt dovezi destule în literatură.
- Da, da, a spus Tudor. Apoi tăcu.
Dacă au intrat în discuție, Piper a vrut să-l întrebe ce studiază. Tudor a răspuns că ar fi înscris la literatură și filozofie. La afirmația lui Piper, că nu l-a văzut prea des la cursuri, a răspuns, că el se află încă în căutare, unele cursuri cum ar fi latina, ce era obligatorie nu-i făceau deloc plăcere, iar cu altele vroia să mai aștepte. Iar la filosofie frecventează un seminar pe tema Demonstrarea existenței lui Dumnezeu pe cale matematică. Nu părea încântat. Apoi are probleme la cursul de logică, care era de asemenea obligatoriu. Tudor părea foarte nesigur când vorbea despre aceste lucruri. Piper trecuse de aceste prime greutăți și l-a încurajat să tragă tare, dar singura reacție a celuilalt a fost doar un surâs slab și trist.
Tudor i-a mai zis apoi, că va veni în cursurile pe care le frecventează și Piper, la care acesta nu a fost prea încântat, dar nu l-a respins. De fapt lui Piper îi era indiferent. Apoi Tudor s-a ridicat și s-au despărțit.
Apoi mai târziu Piper a aflat că Tudor de fapt nu a fost înscris la facultate pe atunci, ci era de fapt șomer, a mințit când vorbise de celălate cursuri, fiindcă le vizitase doar din curiozitate dar l-au dezamăgit și de fapt Piper l-a influențat atunci la prima întâlnire într-atât, încât s-a înscris și el în semestrul de vară la studii. De atunci se vedeau destul de des la universitate, de multe ori fără să vorbească unul cu celălalt, alteori, da, așa că au început să se cunoască mai bine. Tot așa din întâmplare Piper a observat ce mașină conducea Tudor. Prin faptul că inițial a fost șomer i-a dat de gândit. Dar Tudor l-a lămurit zicându-i că mașina a primit-o cadou din partea părinților, după ce a reușit la bacalaureat. O marcă bavareză, care îl făcea pe Piper puțin să-l invidieze. Dar nu și-a descoperit adevăratele sentimente...
De aceea, la numai câteva luni, în aprilie după despărțirea neplăcută de prietenă, Piper s-a gândit imediat să împrumute bani de la Tudor.
Dar aceasta implica și perspectiva că va trebui să fie mai des împreună cu el, fiindcă Tudor era dintr-o dată în apropierea sa, iar prin naivitatea lui nu observa că întrece măsura, iar Piper, după ce acceptase bani din partea lui nu era în stare să-l respingă. Așa că vrând, nevrând Piper era mai mult sau mai puțin obligat să-i asculte gândurile.
Iar Piper, fiind singur, era într-un fel curios să vadă ce fel de om era acesta.