Na, amu' să vă spun cum m-am făcut de sfânta minune a doua zi de Crăciun. Că doar io nu-s băutoare. Dar ispita stă în spatele celui ce vrea să se ferească de ea. După ce au plecat un grup de colindători, zic copii către mine.
- Mămică, hai să merem și noi la colindat, că la noi au fost destui și dacă nu plecăm de acasă, pe mâine nu vom mai avea nimic de pus pe masă.
Și așa am plecat la colindat. Colindăm la o casă, la altă casă, mesele sunt încărcate cu de toate, eu beau numai apă minerală sau plată. La o prietenă acasă toți erau abțiguiți iar în casă se simțea un miros ciudat. Gazda ne întreabă cu ce să ne mai servească, eu spun că aș bea o cafea fierbinte, și un pahar cu apă, ea îmi spune că nu are decât Cola. Bine! Beau eu cafeaua care avea un gust ciudat, beau și Cola cu același gust dar îmi place gustul, mai cer un pahar și încă unul și simt că intru într-o stare de euforie. Mă apucă o stare de toropeala și de somn. Spun copiilor să mă ducă acasă, că vreau să mă culc. Prietena insistă să-mi dea să duc acasă un flacon cu Cola, îl iau și plecăm. Ajung acasă cuminte, mă culc și adorm. Ca prin vis aud telefonul. Era a doua zi pe la amiază. La telefon era o prietenă care a venit taman din Banat să mă colinde, îmi spune că-i la mine pe ulița și nu știe în care casă să intre. Îi spun să intre în casa pe care o vede cea mai faină! Pe mine mă durea capul și mă miram cum de eram mahmură, când știam că nu am băut nimic. Na, amu' ce să fac? O poftesc în casă, că doar n-oi lăsa-o afară după ce a făcut așa drum lung până în mijlocul Ardealului. Și cum se obișnuiește pe la noi de Crăciun, o servesc cu găluste făcute cu păsat, falcă de porc și chișcă, mari cât pumnul, așa ca pe la noi. Mănâncă ea, că era flămândă rău, după așa drum lung, iar după ce s-a săturat vreau să o servesc cu o vișinată, ea nu și nu, că nu bea alcool. Atunci imi amintesc că parcă am primit un flacon cu cola. Pun flaconul pe masă, torn cola în pahare și bem amândouă. După primul pahar începe să i se dezlege limba și să turuie mai ceva ca pe blogurile ce le postează pe site. Dar ne simțim bine împreună, râdem, spunem bancuri, povestim despre familiile noastre. Așa ca între două prietene care de mult doreau să se cunoască. Tot povestind, eu am băut 4 pahare de cola, ea 3 și se uita crucis la flacon. Mi-am dat seama că mai vroia cola, dar eu mă gândeam cum să fac să-mi rămână restul mie. Și atunci mi-am amintit că aveam o prietenă comună în oraș, pe Eliza și îi propun să mergem să o colindăm. O sun și-mi spune că ne așteaptă.
Ea este de acord. Am ieșit să mergem în stația de autobuz, nu de alta dar vroiam să mă fălesc cu prietena mea, să vadă vecinele mele ce prietenă elegantă, cochetă și frumoasă aveam. Că eu, așa ca mine...Stăm în stația de autobuz, unde povestim, râdem, regretăm că nu-s cu noi alte două prietene comune, una din Pitești, alta din Tg -Jiu. În stație pe marginea șanțului era o balustradă. Noi, ca două copile proaste, nu avem ce face și ne cocoțăm pe balustradă. Ea mai suplă și-a păstrat echilibrul, dar eu mai plinuță, cad în șanț... Și de aici mi s-a rupt filmul. Când imi revin eram în pat la mine acasă, iar în celălalt pat cineva sforăia de mama focului. Mă uitam mirată și nu-mi dădeam seama cine este. Vine fiica mea și-mi povestește că au chemat o macara să mă ridice din șant în râsetele vecinilor și a altor privitori, m-au adus acasă, m-au culcat, iar în celălat pat dormea prietena mea. M-a mai întrebat de unde aveam țuică de prune, pentru că au căutat în toată casa dar nu au dat de sticlă. Dar noi miroseam amândouă a țuică de prune. Atunci mi-am amintit de flaconul cu cola. Da, aveam dreptate. Era amestecată cola cu țuică de prune și noi femei muncite, obosite nu ne-am dat seama. Așa că Eliza dragă, degeaba ne-ai așteptat la colindat, că noi două nu am mai putut răspunde nici măcar la telefon .