Musulmanii și evreii în Medina anului 622

În anul menționat Muhammad a sosit în Medina împreună cu cîțiva credincioși ai noii religii. Acolo a găsit cîteva triburi de evrei.Cum era și normal, Muhammad a fost fascinat de iudaism și am găsit surse care susțin că a studiat aceasta religie îndeaproape, găsind asemănări cu religia Sa. De fapt masura coherenței celor două religii era atît de pronunțată încît mă întreb ce motiv a avut Muhammad să intemeieze o alta.
Menționez că nu de bunăvoie a ajuns Muhammad în Medina. De fapt fusese alungat din Mecca. Ca persoană Muhammad era nepopular atît în Mecca cît și în Medina și în afara puținilor lui credinciosi, nimeni nu-I dadea atenție. Ce era mai usor decît să îmbrățiseze iudaismul?, însă aici avem explicația scribilor denumiți "istorici". Era vorba acolo de poruncă venită de "Sus". Ingerul Gabriel a devenit "Jibril" și din erou al Tanachului a fost convertit la Islam. El a fost acela cu porunca intemeierii Islamului încă pe cînd Muhammad trăia în Mecca. Muhammad era un bun psiholog și El a înțeles că este important a da arabilor, prozeliți potențiali, ceva usor de "mistuit". Astfel a fost inventată "prăjitura și ciomagul". Prăjitura era raiul cu fecioare, ciomagul fiind reprezentat prin acel iad cu mult mai înfricosător decît cel creștin. Există acolo pedeapsa arderii pe rug care lasă păcătosului doar oasele și mintea. Corpul este regenerat mereu și ars iar. Nu cred că Muhammad a cunoscut Mitologia Grecească, însă exista pe puțin o asemănare. Acolo citim despre eroul care a dăruit focul umanității ? Prometeu. Ca pedeapsa ficatul lui era mereu ciugulit de un vultur, crestea la loc și scena se repeta. Cît despre rai ? o minunăție. Ficioare sclave și chiar mă întreb de ce musulmanele nu capătă ficiori acolo. Cred că raspunsul provine din poziția privelegiată a musulmanului-mascul.
Bineințeles, Muhammad a știut că noua religie trebuia intemeiată pe credințele pre-islamice și astfel Zeitatea "Allah" a devenit "Dumnezeu".

Îmi imaginez acum întălnirea dintre Muhammad și evreii locali.

Scena se petrece în Medina. Muhammad numai bine ajunsese acolo și era un fugar sărac. El a ales o zi de lucru la evrei și ei erau ocupați în acel timp cu munca cimpului. Bineințeles, erau acolo și paznici, căci arabii politeiști dinprejur tot veneau la jefuit.
La început paznicii L-au oprit pe Muhammad la poartă, însa
" La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port."
De fapt evreii încă nu știau dacă era chiar atât de simplu, după vorbă, după port, însă știa asta un evreu, scrib din neamul lui Eminescu, aka strămoș și asta a contat mult, caci tipul era sef acolo.
Evreii l-au invitat pe Muhammad să sadă pe o laviță și o doamnă I-a adus un butoias cu cafea turceasca, o narghila Mexicana și o visinată de casă.
Muhammad a sobit puțină cafea, a dat deoparte narghila și beuturica și a luat inițiativa cuvintului:
- Domnilor evrei. Vă anunț că eu sunt Mesagerul trimis de catre Jibril pentru a vă convinge să vă convertiți la Islam. Este vorba de o religie nou-nouță care se aseamana foarte mult cu iudaismul. De fapt vreau să știți că am fost la Ierusalim și de pe Muntele vostru, Moria, am urcat în Heaven împreuna cu Jibril, primind Legea.
Și cu un zimbet săgalnic a adaugat:
- Cu asta ocaziune am avut acolo o discuție foarte folositoare cu însuși Moise. El m-a învațat să mă tirguiesc cu Divinul obținînd asfel obligația de a ne ruga doar de cinci ori pe zi. De atunci noi studiem Legea primită cu fața spre acel Munte al vostru.
Evreii l-au ascultat în tăcere pe acest om și Eminescu a spus:
- OK, frumos vorbisi, streine, dar am și iou o sheela ["intrebare" în ebraica]. Dacă tot seamană cu religia de la matale, atunci pe ce chestie să ne tirguim? Noi avem religia noastra din moși-strămoși și nu avem rizon să jucam ping-pong.
Era foarte vizibil că Muhammad nu s-a asteptat la ăst răspuns.
Muhammad
- Domnule Eminescu. După cum te-am anunțat, este vorba de o poruncă aici. Crede și nu cerceta, că nu cumva să fii facut vinovat de răzvrătire impotriva lui Jibril.
Eminescu:
- Kto eto Jibril? Noi cunoastem pe ingerul Gabriel, evreul.
Muhammad:
- Este vorba de acelaȘi inger, numai că acum e musulman.
Eminescu:
- Uite cum devine chestia, Muhammad.Personalmente, chestiunea imi pare suspecta, însă vrem să dam sfat cu un stra-stranepot a lui Bar-Kohba că să vedem dacă intram în repriza.
Ceea ce Eminescu nu știa era că Bar-Kohba era în Sabbatical în Iceland și e mail-ul încă nu se inventase, asa că au apelat la bătrinul înțelept Yehi-Am ["trăiască poporul" în traducere], communist din moși strămoși.
Yehi-Am a ascultat în tăcere și după un timp a rostit astfel:
- Mai Eminescule! Ca_comunist te întreb ce afacere ne iese noua din ping-pong?
Nu este vorba de vreun ghesheft aici. Muhammad spune că este Mesagerul Domnului prin ingerul Gabriel. Dacă este adevărat, atunci am mîncat papară și va trebui să ne musulmanizăm.
- Serios?, a grăit comunistul. și cine ne adevereste nouă că asa vrea Gavrilă? După cum știi și tu, în ziua de astăzi nu mai avem corespondență cu ingerii. Nu ne ramine decît să cercetăm ce spune Tanachul. Acolo stă scris că nu avem voie să ne convertim. La urma urmelor Muhammad vorbeste de o religie pe care nu o cunoastem, pe cînd noi suntem iudei de mii de ani.
Eminescu a căzut pe ginduri și după un timp a spus:
- Chestia e că aici nu suntem în tara noastră și arabi puzderie. Prevăd că Muhammad va reuși să-i convertească pe arabii politeiști și atunci se schimbă macazu'. Trebuie acționat cu diplomație aici. Eu zic să-I spunem că vrem să studiem chestiunea. Să ne dea Cartea lui de legi și să vedem ce și cum.

A doua zi Eminescu, Comunistul și Pierde Vară, un om harnic din Tribul Conților, au plecat în vizită la Muhammad. O doamna de acolo i-a poftit în cortul oaspeților care era amenajat cu covoare persane, mobile Louis XIV și aer condiționat și i-a servit cu un o supă răcoritoare de raci. Cei trei evrei au înțeles imediat că există pericolul unui încident diplomatic și asta pentru că racii sunt aliment interzis în iudaism. Ca urmare Eminescu s-a adresat doamnei uitindu-se în alta parte căci respectiva nu era îmbrăcată cu modestie. Pasămite era o sclavă încă nemusulmanizată.
- Vă foarte mulțumim de tratație, însă numai bine am mîncat. Vă rugăm să-L anunțați pe amfitrion de venirea noastră.
- Domnul Muhammad a fost déja anunțat, a spus doamna, însă vă roagă să-l păsuiți ceva vreme căci este cu obligațiile Sale conjugale. Între timp vă pot prezenta o formatie artistică de dansatoare_buric, orientale venite în turneu din China cea îndepartată.
- Vă foarte mulțumim, a spus Eminescu, însă mai bine ar fi să citim cîte ceva din Cartea Sfîntă a Profetului.
Aici trebuie să fac o paranteză. Nimeni nu-i spusese Eminescului că Muhammad este Profet, însă cuvîntul era folosit în regiune ca formă de adresare politicoasă.
În fine, după încă ceva timp a sosit și Muhammad și se vedea limpede că era cam extenuat.
Domnule Muhammad, a spus Eminescu. Vă simțiti bine, sau vreti să venim altă dată?
- Mă simt perfect și vă mulțumesc pentru vizită, a spus amfitrionul. Văd că studiați Cartea Mea. Vă place?
- Domnule Muhammad, a răspuns Eminescu. Nu am avut suficient timp de a ne forma o părere. Am venit aici pentru tratative diplomatice. Noi am studiat propunerea ta îndelung și ne simțim onorati că ne-ai adus-o. Te credem pe cuvint în privinta asemănării religiilor și suntem bucuroȘi că ni se alătură încă o religie monoteistă. Nu am încercat să ne punem în legătură cu ingerul convertit, însă noi credem că putem trăi în bună pace fiecare cu credința dată lui de către Divin.
La aste vorbe Muhammad a rămas pe ginduri. După un timp a spus:
- Vă pot aranja o audiență la Jibril și ce vă spune El asa să fie.
A răspuns Eminescu:
- Asta este o idée înțereșanță, însă Tanachul defineste în mod foarte clar că noi suntem aleȘi să aducem lumina. că urmare vă putem ajuta în scrierea Cărtii Islamului.
- Vă mulțumesc frumos, însă de asta are grijă însuȘi Jibril.
- în acest caz, a spus Eminescu, vă urăm succes și sănătate bună și vă oferim ajutorul nostru de vechi locuitori aici în privința a tot ce este necesar pentru acomodarea voastră.
Astea zise, evreii au părăsit resedința Muhamad-ului și au plecat la trebele lor.

Și a mai trecut ceva timp. Evreii au continuat cu munca cîmpului și făurirea de arme pe care le vindeau arabilor din regiune. Nu am surse verificate în ceea ce priveste activitatea lui Muhammad, căci acesta nu a apelat la evrei pentru asistență.
Zvonurile spun că arabii Madinei, politeiști sau nu, jefuiau caravanele care erau deștinate Maccăi și arabii de acolo s-au șucărit foarte. că urmare au Întrunit Consiliul Orașului și au hotărit să atace Madina începînd cu trupele Muhammad-ului care numărau vreo mie de luptători cam ne-echipati. Serviciul de înformații al Muhammad-ului, ajutat de "limbi", a aflat astă tărășenie și, că primă acțiune, au hotarit să hie îngrijorați. Muhammad a fugit la Eminescu, însă acesta era în turneu de stringere de fonduri la Rotchild, așa că de voie de nevoi, s-a apelat la Contele Pierde Vară, deși acesta era tare bussy.
Conte, a grăit Muhammad. Mare belea a dat peste sufletele noastre de drept-credincioși. Maccanii politeiști ne-au pus gînd rău din cauza credinței noastre.
- Frate Muhammad, a răspuns Pierde Vară. De ce imi pierzi Vară. Amindoi știm adevăratul motiv. Doar ti-am propus agiutor cu de toate. De ce v-ati lăcomit la cele caravane?, în fine. Let make it short, aka hai să-i tăiem capu'. Te vom agiuta, dar să nu mai faci ? cam moldovan, Contele. Iți vom da haleala și arme cu toptanu', însă soldati nu suntem ci Oameni ai Carții, așa că mai mult nu putem face. TotuȘi am un sfat baban pentru tine. Mossad-ul ne-a înștiințat că Maccanii se bazează pe Cavaleria lui Budionăi, așa că dacă ii tragem un șanț antitank, au mîncat papara și nu vor putea trece. Iacă, zis și făcut. Mă sui în tractorașul miou și la drum.
Muhammad a luat loc linga Pierde Vară și în scurt timp au ajuns la dependințele Curtii Regale începînd să tot sape, folosînd și dinamită după caz. în acest timp evreii au organizat caravane cu hrană și arme pentru Armata Regală a credinciosilor musulmi.
Era într-o vineri, așa că Contele s-a grăbit cu triaba că să termine înainte de întrarea Șabatului. Neavînd mare spor din cauza solului lipicios, l-a contactat prin mobil pe frati-su, Pierde LaRuletă, conte și el și acela a adus un buldozer și o macara electrică. Cam pe la 16:00 canalul denumit șanț era gata și toti arabii s-au veselit foarte. Căpetenia Armatei Muhammad-ului era cel mai bucuros și a propus celor doi Pierde un întreg azil de babe tinere că harem, însă evreii au refuzat politicos și s-au dus la trebele lor.
Au mai trecut două zile și de departe au auzit cu totii tropot de cai și tancuri ? așa se numeau pe atunci carele de luptă motorizate. Pasămite erau maccanii. FurioȘi că furtuna, alergau că vintul [asta expesiune e înventia mea și este patentata. CLAR?] și după o vreme au ajuns la Madina. De șucăriți ce erau, nici n-au vazut acea transee, aka canal sau șanț și asta pentru că cei doi Pierde aruncaseră molozul de-a lungul săpăturii. Primele rinduri de maccani căzutără în tranșee cu cai cu tot și arabii lui Muhammad au început să se strice de ris. Hohotele erau atît de puternice, încît cîtiva arabi au surzit și nu au mai putut fi reabilitați de către medicul evreu Bercovitzi venit acolo cu trusa sa.
Maccanii au hotărit asediu. După cca. una luna s-a constatat că sunt victime de ambele părți. Sase maccani și trei credincioși au sucombat [aka murit] de plictiseală, însă restul erau în stare acceptabelă. Comandantul maccanilor a Întrunit Consiliul de Lupta și a propus atac prin oaza evreilor. Acolo nu era transee, însă s-a constatat că evreii turnaseră pe cimp ulei de măsline, așa că atacul a eșuat deoarece caii au tot alunecat căzînd în nas. Văzînd toate astea, Comandantul a ordonat retragerea.
Mare a fost veselia în tabăra musulmă și în satul evreilor. Aceștia din urmă l-au anunțat pe Muhammad că pregătesc o chermeză în cinstea întoarcerii la vremuri de pace. Evreii au trimis caravane în toate colțurile lumii cunoscute pe atunci, pentru a cumpara cele necesare. Banii nu au contat pentru ei. Aflați de cca. 400 de ani în darnica Oaza a Madinei și fiind harnici și cumpatați, evreii se imbogațiseră din meseria făuririi de arme și produse agricole vindute arabilor politeiști din întreaga Peninsulă Arabă.
Și a venit și ziua praznicului. Pierde vară a trimis o limuzina Rolls Royce denumita auto-mobil la Curtea Regală a Muhamad-ului pentru a-L aduce cu cinstea cuvenită. în urma acestei minunății venea un camion cu țoale faine și felurite daruri bogate pentru întreaga comunitate musulmană. Muhammad a binevoit a primi darurile, însă a anunțat că preferă să ajungă călare pe o cămilă înțeligentă cu numele de Al-Buraka care știe a zbura. Pretenii lui mai apropiați au luat loc în minunăția mecanica limuzina Rolls Royce denumita auto-mobil, alții au suit în camion și restul au folosit El-Zorabi locali.
Clar pina aici?
În satul evreilor era întinsă o masă lungă plină cu toate bunătățurile. Icre de Manciuria, pești de tot felul. Unii preparati la grill, altii prajiti în ulei fain de măsline și o a III-a categorie, juma-juma. Erau acolo și supe de tot felul și carne și mușchiuleț de vita și pui și totul era kasher că la Rebbai Jacob acasa [din filmul francez, "Rabbi Iaacov"].
Muhammad a ajuns printre ultimii oaspeți și a păsit pe un covor ros deobicei deștinat Obama-ului, fiind condus la locul de onoare în fruncea mesei. Cu toții au asteptat în picioare pina ce onorabilul oaspete a binevoit să se aseze
Se facu liniste și Muhammad a dat semn că vrea să vorbească.
Domnilor evrei. Sunt aici pentru a doua oară, însă acum vin că învingător în războiul contra maccanilor cei măcăiți. Revin cu propunerea să vă musulmanizați.
La aste vorbe evreii au părut foarte surprinsi. într-un tarziu Contele Pierde Vară a răspuns cu aste vorbe:
- Domnule Muhammad, daraghie druzia [aka "dragi preteni"]. Legea ospitalității ne învată să nu discutăm gheșefturi în timpul mesei. Pe de altă parte, nu vă pot lăsa fără răspuns on-line. Noi nu avem voie să ne musulmanizăm. Tanach-ul ne înțerzice.
Auzind acest scurt discurs, Muhammad s-a înroșit de furie și a spus:
- Domnilor evrei. mă simt jignit în adincuri de acest refuz. ingerul Jibril vă fi foarte dezamăgit. Mă văd silit să vă anunț că vor urma represalii foarte neplăcute pentru domniile voastre.
Și adresindu-se ortacilor Sei, a adăugat:
- Camarazi!, plecăm acasă.
Oaspeții au privit cu părere de rău bucatele din care nu au apucat măcar să guste, așa că au luat cu ei farfuriile cele pline, cu tacămurile de argint și aur cu tot.

A doua zi proaspeții musulmani în frunce cu Muhammad, au decapitat pe toti evreii de parte bărbătească, zvîrlind cadavrele în tranșeea săpată de înșiși evreii în vederea luptei arabilor musulmani cu arabii ne-musulmani din Macca.
Doamnele evreilor nu au fost decapitate și au căpătat titlul de țiitoare regale. Pare că niciuna din ele nu a rămas borțoasă, așa că următoarea generație de arabi a avut sînge pur.

Epilog
* După ceva vreme Muhammad a fost otrăvit de una din țiitoare, a suferit trei ani și a murit nelăsînd fiu
* Fatima, fiica Lui, s-a măritat cu Ali și perechea a anunțat că ei se auto-consideră urmași ai Muhamad-ului. S-a produs dezbinare între Aisha și cei 2 și pină la urma Ali a "cam dispărut" de pe scena vieții. Musulmanii s-au divizat în sunni și shia.
* Aisha a continuat scrierea Qur'anului.
* Evrei nu au mai trăit în Peninsula Arabică.

Sfîrșit.