Să te îmbolnăvești de trai bun, pare paradoxal cel puțin din două puncte de vedere.
În primul rând pentru că omul cade pradă unei boli oarecare dintr-o mie de motive ca de exemplu: de stres, de alergătură, venituri mici care presupun o masă mai puțin consistentă, probleme la serviciu, etc., etc. Și mă opresc numai la acestea.
Dar să te hrănești ca lumea sau chiar mai bine decât restul lumii, de ce să te mai îmbolnăvești? Ori e ceva în legătură cu „bibilica”, ori o altă chestie mai ocultă, că nu e lucru curat la mijloc.
În al doilea rând, treceți dimineața când mergeți la serviciu printr-un parc și vedeți pe câte cineva alergând, ori tineri ori vârstnici, convinși de justețea dictonului: mens sana in corpore sano.
Aveți curaj să le spuneți:
- Alergați, alergați și o să muriți sănătoși!
Sigur că nu, pentru că riscați o dispută cu niște persoane necunoscute și nu se știe niciodată cum se poate termina.
Iar ironia este bună când are condiții prielnice și poate să facă pui, uneori chiar și maliția ori o notă de sarcasm, dar numai într-o proporție bine dozată ca să nu lezeze pe nimeni.
Și cu toate astea, problema există și nu este una peste care se poate cu ochii închiși.
Sunt oameni bogați care n-au cunoscut la viața lor nici un fel de lipsă, le-a oferit soarta tot ce și-au dorit pe câte o tavă aurită și atât cât și-au dorit.
Oameni bogați care dorm pe saci de bani, practic nici nu știu exact câtă avere au, pentru că aceasta este investită și raportează venit în fiecare zi, în fiecare ceas, practic în fiecare minut și numai când primesc înștiințările băncilor unde-și au depozitele sau bilanțurile firmelor din subordine, își fac o idee și aceea destul de aproximativă: atâtea milioane sau miliarde la data respectivă. Moneda în care-și dețin activele este o noțiune convențională.
Vorbim numai de veniturile curate, de cele la vedere și nu aducem în discuție ingineriile finaciare și nici banii negri, operații în care ne-am specializat atât de repede în ultimii ani.
Bani, bani și iar bani!
Boala incurabilă a vremurilor de astăzi. Lăcomia omului nu mai cunoaște limite.
Dar dacă privim obiectiv, mulți dintre ei au făcut și fac acte caritabile de tot genul: donații pentru azile, școli, biblioteci, cercetări pentru eradicarea diferitelor boli, biserici și altele asemenea. Așa încât nu există o regulă generală pentru că nici viața nu se încadrează într-o definiție ca buchile abecedarului să o învățăm pe de rost.
Dar dacă te uiți mai bine, persoana aceea care este considerată „creierul” imperiului financiar auspra căruia domnește intangibil, nu este deloc una fericită și de cele mai multe ori e dusă într-un cărucior de câte un body guard cu alură de mercenar, ori asupra casei lui a căzut câte o nenorocire, o boală incurabilă care-l silește să socotească la sânge câte zile mai are de trăit vreun membru al familiei sale, de regulă din cei tineri.
Și pentru că nici un caz nu seamănă cu altul, poate că răspunsul trebuie căutat în felul cum a ajuns la atâta avere. Dar pe mine lucrul acesta mă interersează mai puțin.
Am văzut, am reflectat dar nu am dreptul să judec pe nimeni. Poate am încercat să trag niște concluzii numai pentru nedumeririle mele.
S-a rupt undeva un echilibru.
Și-a dorit să ajungă bogat și a ajuns. Și de-abia acum constată că banul care aduce faimă în fața noastră a celorlalți muritori și care îi deschide orice ușă, banul care îl face să se simtă puternic, nu este atotputernic așa cum credea odinioară.
Are tot ce și-a dorit. Are mai mult decât necesarul. Are cu mult mai mult decât necesarul pentru trai.
Mâncărurile cele mai scumpe, delicatesele exotice, băuturile care fac marca hotelurilor de lux din întreaga lume, se găsesc la el pe masă.
În timp ce alți oameni pe planeta noastră mor de foame.
Dumnezeu a lăsat pe pământ suficientă hrană pentru toți oamenii dar nedreapta ei împărțire a dus la o situație ca cea de mai sus.
Eu cred că traiul în huzur de dragul huzurului, îngreunează la propriu dar mai ales la figurat omul, slăbește virtutea, moleșește caracterele, pentru că omul nu trăiește pentru plăcerea de a mânca ci trebuie să mănânce pentru bucuria de a trăi și de a lăsa o bună amintire în urma lui.
Și mi-am adus aminte de cuvintele: Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și băutură și de grijile vieții și ziua aceea (moartea, judecata!) să vină peste voi fără veste. Luca 21.34
Și cuvintele Mântuitorului au întotdeauna mai multe nivele de înțelegere iar acestea care ne avertizează „să nu se îngreuieze inimile voastre”, este doar primul.
Dar mai sunt și altele cu siguranță.
Suntem liberi, noi alegem cum ne croim felul de trai și cum vom înfrunta eternitatea.