Ne aflam în Bethlehem, în enclava administrată de Autoritatea Palestiniană. Vizitasem Bazilica Nașterii lui Iisus și urma să ne îndreptăm spre Câmpul Păstorilor, situat la est de Ierusalim, în perimetrul actualei comune arabe Beyt Sahur. Am coborât pe jos același drum ca la venire și am ajuns la autogară. Acolo, stupoare! S-a constatat că o turistă a grupului nostru nu era în autocar. Toată lumea își dădea cu părerea. Unii, pesimiștii, ajunseseră să presupună o răpire realizată de teroriști musulmani palestinieni, alții, dotați cu mai mult realism, spuneau că este vorba de o simplă rătăcire în mulțimea din Bazilica Nașterii lui Iisus.
Trecuse un sfert de oră de așteptare și locul din autocar era tot liber. O mașină a poliției Autorității Palestiniene sosise în autogară pentru cercetări. Ghidul nostru, capul limpede al grupului, rămăsese la Ierusalim, neintrând în Bethlehem, deoarece era cetățean israelian evreu. Ghida din Bethlehem, o româncă măritată cu un palestinian, se agita continuu cu un telefon mobil la ureche. Am coborât din autocar și m-am îndreptat spre strada principală. Acolo am întâlnit un tânăr îmbrăcat în "jalab" (cămașa bărbătească arabă, lungă până la pământ), dar cu o cruciuliță la gât. Pasiunea mea mai veche pentru lumea arabă, etalată de cartea "Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca", m-a făcut să intru într-un dialog în limba engleză. La un moment dat am intrat în amănunte semantice:
- Localitatea Beyt Sahur, unde se găsește Câmpul Păstorilor din biblie se pronunță în limba arabă "Baiț Sahur" și se traduce "Casa celor care veghează". Prin adăugarea unei vocale și schimbarea alteia, s-ar obține "Baiț Sahara", care se traduce "Casa magilor".
- Ciudată coincidență, am remarcat eu.
- Cuvântul "Sahara" se mai traduce și "vrăjitori".
- Dar, "Sahara" este și denumirea deșertului nord – african.
- Nu este chiar așa. Deșertul cel mai mare din lume se pronunță în limba arabă "Sahra" și nu se scrie cu litera "sin", ci cu litera "sad", care se pronunță emfatic
- Emfatic?
- Adică formând cu buzele un cerc. Dar, știți cum se spune în arabă la Bethlehem?
- Am o ipoteză, dar prefer să-mi spuneți dumneavoastră.
- "Baiț Lahham".
- Adică?
- "Baiț Lahham" se traduce "Casa măcelarului".
- Am auzit că în Bethlehem arabii creștini reprezintă un sfert din populație, este adevărat?
- Așa este, dar în timpul Imperiului Latin al Ierusalimului arabii creștini constituiau peste trei sferturi din total.
- Spuneți-mi ceva despre Câmpul Păstorilor.
- La aproximativ 600 de metri de Beyt Sahur se găsește locul unde s-au oprit păstorii în noaptea nașterii Domnului. Această veste le-a fost adusă de de un înger, care i-a îndemnat să meargă să se închine lui Iisus – Mântuitorul. Peștera în care se aflau păstorii a fost desemnată loc de pelerinaj pentru creștini. Deasupra a fost amenajată o capelă în timpul vizitei împărătesei Elena în anii 325 și 326. Acest edificiu a fost dărâmat în secolul VI pentru a se construi o biserică. În secolul VII, pentru a fi apărată de atacurile musulmanilor, în zonă s-a construit o mânăstire înconjurată de un zid înalt de apărare. Dar, în secolul XI, mânăstirea a fost rasă de pe fața pământului; cu toate acestea, peștera a continuat a fi un loc de pelerinaj. Abia în anul 1972, pe ruinele vechilor construcții a fost construită o biserică modernă.
- "Ahuia al masihi" (Fratele meu creștin), vă mulțumesc pentru expozeu, dar acum trebuie să plec, l-am întrerupt eu pe tânărul palestinian când am văzut că turista dată lipsă la apel a coborât repede dintr-un taxi. Toată lumea a răsuflat ușurată: nici vorbă de atac terorist!
Datorită întârzierii provocate de turista rătăcită, n-am mai vizitat biserica – peșteră Câmpul Păstorilor și autocarul s-a oprit în fața unui restaurant denumit "Shepherds' Field" (Câmpul Păstorilor), situat într-o zonă de unde se deschidea o largă perspectivă a unei văi stâncoase, dar cu destulă verdeață pentru cele două – trei turme de maximum zece oi nepăzite de câini. Acolo urma să luăm masa de
prânz, care nu era inclusă în prețul excursiei. Eu și soția am preferat o plimbare pe câmp. Nu departe ne-am întâlnit cu un cioban bătrânel, îmbrăcat cam zdrențăros, dar având la gât o cruce grecească din lemn.
- "Al Masih qam" (Hristos a înviat), ne-a salutat păstorul palestinian, luminându-se la față.
- "Haqan qam", am răspuns eu în maniera arabilor pe care i-am văzut în Biserica Sfântului Mormânt în timpul Învierii.
Întâlnirea cu un păstor creștin de expresie arabă a reprezentat pentru mine semnul nașterii speranței că, într-o bună zi, religiile creștină, mozaică și musulmană se vor uni și, astfel, lumea va fi mai bună, fără riscul unor atentate cu bombă!