În Þara Sfântă numeroase vestigii biblice stau alături de edificii moderne, iar aglomerarea urbană Tel Aviv – Jaffo (în ivrit se pronunță "Iaffo") este unul dintre cele mai bune exemple în acest sens.
Mă aflam într-un fotoliu din holul hotelului "Tel" (Dealul) din Tel Aviv. Tocmai citisem din "Iona" (1: 1 – 17; 2: 1 - 10): "Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona (...): «Scoală-te, du-te la Ninive (...) Și Iona (...) s-a pogorât la Iope (Jaffo) și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars (...) Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic (...) Corabia amenința să se sfărâme (...) Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui (...) Ei i-au zis: «Ce să facem ca să se potolească marea?» (...) El le-a răspuns: «Luați-mă și aruncați-mă în mare și marea se va potoli» (...) Domnul a trimis un pește mare să-l înghită pe Iona și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți (...) Domnul a vorbit peștelui și peștele l-a vărsat pe Iona la pământ." Un preot din grup, văzându-mă că mă documentez din Biblie, mi-a recomandat "Învierea Tabitei" din "Faptele Apostolilor" (9: 36 - 43): "În Iope era o uceniță numită Tabita (...) În vremea aceea, ea s-a îmbolnăvit și a murit (...) Fiindcă Lida era aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni să-l cheme (...) Petru a scos toată lumea afară, a îngenunchiat și s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup și a zis: «Tabita, scoală-te!» Ea a deschis ochii (...) Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope (...) Petru a rămas multe zile în Iope, la un tăbăcar numit Simon."
Am ieșit din hotel pe strada Haykaron și, de acolo, pe plaja din apropiere. Soarele încerca să-și mențină echilibrul pe linia orizontului, înainte de a plonja în apele Mării Mediterane. Prin pâcla albicioasă de pe țărm, datorată umidități atmosferice la valori frecvent ridicate, distingeam contururile tremurânde ale unor clădiri de peste 15 etaje, destul de numeroase pentru a da impresia unei localități de coastă din Florida. Spre sud, departe se zărea verdele colinei înverzite din Jaffo, unde arborii au rezistat, ei nefiind înlocuiți cu zgârie – nori din beton și sticlă.
Ora 21. Ne-am urcat în autocar pentru a face un tur al orașului. Am lăsat autocarul într-o parcare centrală și am început să ne plimbăm pe bulevardul Ben Gurion, luminat intens de un trafic rutier aglomerat. Am ajuns la intersecția cu bulevardul Regele Solomon, de unde se deschide panorama pieții Itzhac Rabin (fostă Piața Regilor), în mijlocul căreia se găsește Primăria, un edificiu cu 12 etaje, la care parterul nu are pereți, fiind loc de promenadă - o prelungire a pieței. Lângă un colț al clădirii, pe trotuar, am văzut un loc aproximativ pătrat, cu latura de câțiva metri lungime, îngrădit cu un gărduleț din lanțuri susținute de stâlpi metalici scunzi până la nivelul genunchilor. În interior era un aranjament cu pietre și flori care înconjura o placă neagră, puțin înclinată pe care scria cu litere albe în ivrit. L-am auzit pe ghid: "Aici este o stelă funerară ridicată chiar pe locul unde Itzhac Rabin, pe atunci prim – ministru, a căzut în ziua de 10 noiembrie 1994 sub gloanțele lui Igal Amir, un evreu religios de extremă dreaptă. Mormântul lui Itzhak Rabin și al soției Lea se află pe Muntele Hertzel din Ierusalim." Un profesor de istorie mi-a spus: "În anul 1994, Itzhak Rabin a împărțit Premiul Nobel pentru Pace cu Shimon Perez și Yasser Arafat." De la un tânăr evreu am aflat că Itzhac Rabin a fost asasinat după ce a ținut un discurs în care a spus, printre altele: "Timp de 27 ani am fost un soldat. Atâta timp cât nu era nicio șansă pentru pace, eu am fost un combatant. Astăzi, eu cred că există o șansă pentru pace, o mare șansă. Noi trebuie să profităm de această situație pentru toți care sunt aici și pentru cei absenți; și ei sunt numeroși."
În aceeași seară am ajuns și pe colina cu grădini din Jaffo. Agitația urbană era înlocuită cu serenitatea unui loc biblic (Geneza 10: 1 – 5): "Iată spița neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham și Iafet. După potop li s-au născut fii. Fii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meșec și Iafet (...) De la ei se trag popoarele (...) de pe malurile mării." Ghidul ne-a spus: "Jaffo a fost portul pe unde au fost importați cedrii de Liban în timpul regelui Solomon pentru construcția primului Templu." Alei pavate bine luminate artificial străbăteau un parc în care predominau palmierii. Întreg complexul turistic era dominat de clopotnița bisericii franciscane Sfântul Petru, construită pe vremea cruciaților. De pe colină se vedeau luminile orașului până la orizont. Ghidul ne-a explicat: "Tel Aviv este cel mai mare oraș din Israel. Împreună cu alte localități – satelit, Tel Aviv formează un imens conglomerat urban denumit «Guș Dan», care se traduce «Blocul Dan», în care trăiesc peste un milion de locuitori."
Urma să plecăm spre hotel. Am mai privit încă o dată spre luminile orașului, căutând clădirea Primăriei, lângă care, un fost general de armată israelian - Itzhac Rabin – a căzut răpus în lupta pentru pace...