Actuala Cale Sacră din Sanctuarul lui Apolo din Delfi are în compunere, nici mai mult, nici mai puțin, decât 95 elemente constructive în timp ce, înainte de ocupația romană, cuprindea doar 69. Parcurgerea acestei căii se face cu harta în față, pentru că, altfel, se riscă ratarea a numeroase relicve arheologice, unele doar sub formă de câteva pietre cioplite, care se înșiră la fiecare pas, de-a dreapta și de-a stânga.
După Muzeul Arheologic, am urcat până la intrarea în sanctuar. Și aici intrarea a fost gratuită. Așa știu grecii să-și promoveze turismul! Ne-am adunat în jurul ghidei pe dalele Agorei Romane, am urcat patru trepte, care reprezintă pătrunderea dincolo de zidul de apărare ("peribol"), din care a mai rămas o treime. La dreapta intrării, câteva pietre marchează conturul soclului statuii Taurului din Corsir, executată între anii 490 și 480 î.Hr. de Teopropos din Egina. Legenda acestui taur este descrisă de Pausanias (sec. II d.Hr.): "Un taur și-a abandonat vacile din cireadă și a coborât de la pășune pe malul mării. Cum această ispravă se întâmpla în fiecare zi, văcarul i-a luat urma și a văzut în mare un banc de toni neașteptat de mare. El i-a anunțat pe locuitorii din Corsir, dar aceștia nu au reușit să prindă peștii. Atunci ei au sacrificat taurul la Templul lui Apolo și imediat au reușit să prindă toți tonii".
Am ajuns în fața Tezaurului celor din insula Sikinos, primul dintr-o lungă serie (celor din insula Sifnos, tebanilor, beoțienilor, megarienilor, atenienilor ș.a.m.d.). Din clădire nu a mai rămas decât fundația, pe care o șopârlă se încălzea la soare.
- Frontonul era susținut de două coloane și două cariatide. In interior se găsea carul cu care tiranul Clistene din Sikinos a ieșit câștigător în anul 582 î.Hr. la Jocurile Pitice. A nu se confunda cu atenianul Clistene, care în anul 507 î.Hr. a inițiat unele reforme politice, punând bazele democrației sclavagiste în Atena. A înființat "sfatul celor 500". Tot el a introdus ostracismul, a precizat istoricul Tocilescu.
- De la ostracizare?
- Desigur. În greacă la "ostracism" se spune "ostrakismos". Era forma de judecată a "sfatului celor 500" prin care un cetățean, considerat periculos, era exilat timp de 10 ani. Sentința se scria pe o plăcuță din ceramică, denumită "ostrakon" în limba lui Clistene.
Tezaurul Atenienilor este singurul la care s-a restaurat chiar și acoperișul. Puțin mai sus, pe aceeași parte a Căii Sacre, am văzut Stânca lui Leto...
- Leto a fost o zeiță asimilată de romanii drept Latona, a revenit cu detalii dascălul de istorie. Amorului ei Zeus i-a plăsmuit pe gemenii Artemis și Apolo. Artemis - zeița vânătorii, iar Apolo - zeul soarelui, al muzicii...
- Alături văd un izvor.
- Este izvorul zeiței Gea sau Gheea, numită și Terra.
- De ce Gea sau Gheea?
- În dicționarele românești apare când Gea, când Gheea. În greacă se scrie "Gea" și se citește "Gheea". Or, în limba română, transcrierea fiind fonetică, normal ar fi să se scrie "Gheea".
- Câteva cuvinte despre Gheea?
- După contactul cu primul ei bărbat, Uranus - zeul cerului - devine mama celor 12 titani: fiii Oceanus, Coeus, Crius, Hiperion, Iapetus, Cronos și fiicele Teea, Reea, Temis, Mnemosina, Feobe, Tetis, dar și a celor trei ciclopi, care aveau un singur ochi în frunte: Brontus, Steropus, Argus, precum și a celor trei hecatonhiri, care aveau o sută de brațe: Cotus, Briareus, Ghius. Temându-se că va fi detronat de către copiii săi, Uranus i-a închis pe toți în Tartar, un ținut situat sub Infern. Totuși, mezinul Cronos l-a detronat pe Uranus, după ce l-a mutilat, tăindu-i mădularul cu o seceră de diamant, dăruită chiar de mama sa. Această scenă este redată, cu acribie, într-un tablou de Giorgio Vasari.
- Ooo! Ce obiceiuri barbare aveau zeii!
- Apropo, termenul "barbar" vine de la "barbaros", care în greacă înseamnă "străin".
- Știți care este continuarea mitului?
- ...
- Cronos a aruncat organul genital al lui Uranus în mare, iar din spuma formată în momentul impactului a văzut lumina zilei Afrodita – zeița dragostei și a frumuseții. O altă variantă a mitului este că Afrodita s-a născut dintr-un amor al lui Zeus, cu nimfa Diona. Lui Zeus i-a plăcut să aibă mulți urmași. Conform primei variante a mitului, Afrodita a mai primit un apelativ - Urania, după numele tatălui ei. A mai fost denumită Afrodita Pandemos, care s-ar traduce "Afrodita întregului popor".
- Totuși, gestul lui Cronos rămâne extrem de... barbar.
- Abia ați început să vă inițiați în mitologia greacă... Aici se vede o stâncă mai mică, denumită Stânca Sibilei. Sibilele sunt femei legendare, foarte inspirate, având darul profeției.
În față se desfășura Porticul Atenian cu șapte coloane, din care au rămas doar patru, fiecare având înălțimi diferite. Universitarul Tocilescu, mereu pe emisie: "Între coloane și zidul din spate era un acoperiș susținut de o șarpantă din lemn, care adăpostea trofeele obținute de eleni în războiul cu perșii. Împăratul persan Xerxe cel Mare a construit un pod din pontoane legate cu frânghii peste strâmtoarea Dardanele, denumită Helespont în antichitate. După victoria obținută lângă insula Salamina în anul 480 î.Hr., atenienii au adus unele frânghii în acest portic".
Trofeele grecilor din războiul cu perșii... Mitul nașterii Afroditei nu-mi ieșea din minte: zeița dragostei și a frumuseții s-a născut din durere...