Cel mai important "modul" al Sanctuarului din Delfi este Templul lui Apolo. Pentru a se ajunge la el trebuie să urci pe dalele Căii Sacre până la capăt, ca să constați dezamăcit că din toată "legenda" n-a mai rămas decât fundația și șase coloane. O rampă din piatră lungă de circa doi metri și lată de un metru a fost refăcută pentru a indica intrarea în templu. Spre nemulțumirea generală, accesul pe fundație era interzis. Pe esplanada din fața intrării multe pietre - printre care o mulțime de maci își etalau insistent florile roșii. Magistrul Tocilescu a venit cu detalii:
- Pe acest spațiu relativ mic au fost nu mai puțin decât opt elemente constructive. În primul rînd, aici a fost o colosală statuie a lui Apolo, înaltă de aproximativ 16 metri donată de amficționii locului.
- Amficționi?
- Amficționii erau locuitorii amficționiei, adică acelei grupări de orașe - state în jurul unui sanctuar comun. Apolo a fost reprezentat în picioare, nud, ținând strâns la piept cu mâna stângă o liră, adică acel instrument muzical format din două brațe în formă de coarne de care este fixată o traversă pe care sunt întinse un număr variabil de coarde.
- Apolo ținea în mână și plectrul, adică acea plăcuță utilizată pentru ciupirea coardelor lirei?
- Mda... ăăă... acest amănunt mi-a scăpat, dar vom întreba ghidul. Să continui prezentarea. Lui Apolo din această statuie i s-a adăugat epitetul "Sitalcas", care înseamnă "protectorul cerealelor". Tot aici mai sunt câteva coloane votive. Adică acele coloane închinate unor divinități pentru a împlini o făgăduință solemnă. Aici se găsește vestigiul soclului care susținea statuia ecvestră a lui Prusias, rege în Bitinia între anii 237 și 192 î.Hr. Bitinia a fost o satrapie persană din nord – vestul Asiei Mici, având capitala la Niceea. Între secolele III și I î.Hr. a ajuns regat elenistic. În anul 74 î.Hr. a devenit provincie romană. A fost cucerită de turci în 1081, dar și de cruciați în anul 1097, fiind redată Imperiului Bizantin. În anul 1204, când Constantinopolul a fost cucerit de cruciați, Theodor Lascaris (1204 – 1222) s-a retras, împreună cu o parte din aristocrați, la Niceea, întemeind Imperiul de la Niceea (1204 – 1261) În anul 1261, când împăratul Mihai VIII Paleolog a recucerit Constantinopolul, curtea de la Niceea s-a mutat în vechea capitală. La Niceea au avut loc două sinoade ecumenice. Primul Sinod s-a consumat în 325 și a decretat drept eretic arianismul.
- Arianismul, a intervenit părintele Hristian Pelerinu, a fost o doctrină religioasă creștină întemeiată de preotul Arie din Alexandria. Conform acestei doctrine, este negată identitatea de substanță dintre Dumnezeu și Iisus. Al VII – lea Sinod s-a ținut în anul 787 tot la Niceea și a fost dedicat combaterii iconoclaștilor, adversari ai cultului icoanelor.
- Să revenim la statuia lui Prusias, profesoare Tocilescu.
- În Bitinia i s-a permis generalului cartaginez Hannibal să se exileze, după ce a fost înfrânt de romani în bătălia de la Zama din anul 202 î.Hr. Or, acest gest al lui Prusias a fost văzut cu ochi buni de Liga Delioatică, proateniană, care se temea de expansiunea Imperiului Roman. De aceea, Liga Delioatică i-a dedicat o statuie lui Prusias. Fiind în pericol de a intra în captivitate romană, Hannibal s-a sinucis prin otrăvire în 183 î.Hr. la vârsta de 84 de ani.
- Părinte Pelerinu, dar despre Sinodul de la Niceea din anul 325...
- Acest sinod a fost deschis de împăratul Constantin cel Mare. Discuția centrală s-a axat pe combaterea dogmei preotului Arie, care a propus formula "homiousisos", adică Iisus este de ființă asemănătoare Tatălui, dar nu aceeași ființă. Sinodul a lămurit această problemă, prin formula "homoousius", în sensul că Iisus este cosubstanțial, de aceeași ființă cu Tatăl. Totodată, același sinod a mai adoptat cele 20 canoane, precum și Crezul de la Niceea.
- Să mergem mai departe, părinte, timpul este prețios.
- Nu și pentru mulți greci, cărora le place să petreacă ore întregi în taverne, având în față un păhărel de "uzo".
- "Uzo"?
- Da, băutura lor spirtoasă din anason. Cum spuneam, în Grecia se obișnuiește să se piardă timpul cu un păhărel de "ouzo", se pronunță "uzo", și o hamsie prăjită, garnisită cu două – trei măsline.
- Știu o glumă pe această temă.
- Sunt numai ochi și urechi.
- Într-un avion cu pasageri englezi și greci, stewardesa anunță ora
exactă: "It's twelve a'clock" și: "Simera ine paraskevi".
- "Simera ine paraskevi"?
- Adică: "Azi este vineri".