Vizitând un atelier - magazin cu vânzare de icoane în stil bizantin din Zindros și Biserica Sfintei Paraschiva din Valea Tembi, am aflat că sunt mai multe Sfinte Paraschiva (Sfânta Vineri).
La Zindros, nu departe de Sfânta Meteora, pe drumul ce duce la Salonic, se află dispuse strategic, unul după altul, la o distanță de câțiva kilometri, două magazine de icoane bizantine, în incinta cărora, pot fi văzuți maeștri iconari la lucru. Am ajuns la primul dintre ele. Când am intrat, am primit un cartonaș pe care scria un număr atribuit grupului nostru de turiști. În interior, o aglomerație de genul "alimentarelor" noastre de altădată, când lumea se îmbulzea auzind că... s-a băgat ceva! Icoanele erau din lemn de chiparos, cu foiță de argint sau din aur, de dimensiuni mici, de medalion, sau mari și mai mari, chiar cât statura unui om, unele gata prelucrate cu "patina vremii", la care prețurile, în euro, plecau de la ordinul unităților și ajungeau la ordinul miilor. Ochii văd, inima cere, buzunarele – vorba lui conu Iancu: "după buget". Ghida magazinului, o perfectă vorbitoare de limba română, probabil, o emigrantă, arunca demostrativ în aer bucățele din foiță de aur, care pluteau ca puful de păpădie, atât de subțiri erau (trei micrometri). Printre materialele utilizate erau amestecurile vechi, bizantine, cu oțet, ouă, clei de oase, miere de albine etc. Soția a cumpărat o iconiță, pentru a o pune, la vedere, în holul apartamentului. La casă, ghida Bacșiana Dolăroiu, stătea lângă casieră și ne-a cerut cartonașul cu numărul grupului. Am plătit la prețul de pe etichetă. Mai târziu, am aflat că la grupuri se fac reduceri de 15 procente. Meseria de ghid are tainele ei profesionale...
...Trecuse mai bine de o oră și intrasem pe un drum trecător printre doi versanți muntoși, foarte apropiați. Ghida, binedispusă după ce încasase reducerea de 15 procente, a rostit scurt: "Ne apropiem de Biserica Sfânta Paraschiva și de izvorul omonim, cu apă tămăduitoare de ochi, de pe Valea Tembi". Părintele Hristian Pelerinu, văzându-mă nemulțumit de scurtimea notițelor din carnețel, mi-a șoptit:
- Scrieți, vă rog. Au fost patru Sfinte Paraschiva. În Grecia, favorită este Sfânta Paraschiva din Roma, iar în România - Sfânta Paraschiva cea Nouă, din Epivata.
- Pentru a elimina ambiguitățile existente, vă rog, scrieți-mi pe acest carnețel, care sunt cele patru Sfinte Paraschiva.
După un timp, am primit carnețelul și am citit: "1) Sfânta Martiră Paraschiva din Sihar (secolul I). A fost sora Marei Martire, Egala Apostolilor, Sfinta Fotina (Iluminata), căreia Iisus i-a cerut apă (Ioan 4: 4-30). Sfânta Fotina s-a creștinat împreună cu surorile ei Anatola, Fota, Fotis, Kiriaki, precum și fiii Iosua și Fotinos, fost Victor. Pe data de 26 februarie 66, Sfânta Paraschiva din Sihar a fost ucisă la Roma din ordinul împăratului Nero. Este
prăznuită în fiecare an, de 26 februarie. 2) Martira Virgină, Sfânta Paraschiva din Roma (secolul al II – lea). Pe data de 26 iulie 180 a fost ucisă la Roma din ordinul împăratului Marc Aureliu. Este prăznuită în fiecare an, de 26 iulie. 3) Sfânta Paraschiva din Iconiu (secolul al III - lea). În această localitate a predicat Sfântul Pavel (Fapte 14: 1-6). Este prăznuită în fiecare an, de 28 octombrie. 4) Sfânta Paraschiva cea Nouă, din Epivata (secolul al XI –lea). Este prăznuită în fiecare an, de 28 octombrie și menționată în "Cazania – carte românească de învățătură" scrisă în anul 1643 de Mitropolitul Varlaam. Moaștele Sfintei Paraschiva se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași."
- Spuneți-mi, vă rog, părinte, câteva detalii biografice privind Martira Virgină, Sfânta Paraschiva din Roma.
- Martira Virgină, Sfânta Paraschiva s-a născut lângă Roma în timpul domniei împăratului păgân Adrian, fiul adoptiv al lui Traian, în anul 130. Părinții ei Agatonos și Politia erau relativ bogați. Ei nu au avut copii, dar s-au rugat mult la Iisus să îi ajute într-o perioadă când creștinii erau condamnați la moarte în Imperiul Roman. Dorința lor a fost împlinită, când, într-o zi de vineri, li s-a născut o fetiță, pe care au botezat-o Paraskevi, care în limba greacă se traduce "Vineri". Prin faptul că au asistat la acest miracol, Agatonos și Politia au devenit mai credincioși în Dumnezeu, iar micuța Paraschiva a primit o educație creștinească. Simțind chemare către viața monahală, ea a refuzat toate cererile de a fi luată în căsătorie. Rămânând orfană la 20 ani, Paraschiva a împărțit toată moștenirea săracilor din Roma. Apoi, ea a intrat într-o mânăstire, unde a fost tunsă călugăriță, în perioada când împărat ajunsese Antonius Pius, fiul adoptiv al lui Adrian. A plecat din Roma în estul Împeriului Roman, unde a propăvăduit credința în Iisus. Prinsă de soldații romani, ea a fost adusă la Roma pentru a fi judecată. Deși era torturată zilnic pentru a renunța la credința ei, în timpul nopții dispăreau toate urmele loviturilor primite. Apoi, ea a fost introdusă într-un cazan cu apă fierbinte, dar fără efect. Soldații care executau aceste torturi, văzând aceste miracole, au început să se convertească la creștinism. Faima Paraschivei creștea în tot imperiul. Împăratul Antonius Pius a venit personal la locul de detenție și a poruncit ca Paraschiva să fie introdusă într-un cazan cu smoală topită. Și de această dată efectul torturii a fost nul. Tânăra, însă, a reacționat, aruncându-i împăratului cu smoală peste față. Acesta a început să țipe de durere și, constatând că a orbit, a rugat-o pe torturată să îl vindece. Paraschiva s-a învoit în schimbul convertirii împăratului la creștinism. Împăratul a declarat credință lui Iisus, iar el și-a recăpătat vederea. De la producerea acestui miracol, Antonius Pius a poruncit să se oprească persecuțiile contra creștinilor. Dar, în anul 161, împăratul Marc Aureliu a reluat persecuțiile împotriva creștinilor. Astfel că, pe data de 26 iulie 180, Sfânta Paraschiva a fost condamnată la moarte prin decapitare. De atunci, această zi este prăznuită de toți creștinii.
- Părinte Pelerinu, a intervenit studentul, prezentați, vă rog, spuneți-ne câteva elemente și din biografia Sfintei Paraschiva cea Nouă.
- Sfânta Paraschiva s-a născut la începutul secolului al XI – lea la Epivat, lângă Constantinopol. La 15 ani a plecat la Mânăstirea Heracleea Pontului, unde nevoiește cinci ani. Apoi, pleacă în Þara Sfântă, vizitează Ierusalimul, după care se stabilește la o mânăstire din Valea Iordanului. După alți 5 ani, se întoarce la Epivat, unde slujește la Biserica Sfinții Petru și Pavel. La vârsta de numai 27 ani trece la cele veșnice, după ce a trăit ca o ascetă. A fost îngropată într-un loc de lângă țărmul Mării Marmara. După câțiva ani, din greșeală, la mormântul ei a fost săpată o altă groapă pentru un marinar, al cărui trup a fost găsit eșuat pe țărmul mării. La început, groparii au simțit o mireasmă puternică. După aceea, au găsit trupul neputrezit. Imediat, moaștele Sfintei Paraschiva au fost transportate la Biserica Sfinții Petru și Pavel din Epivat. În anul 1223, trupul ei a fost strămutat la catedrala Adormirea Maicii Domnului din Târnovo, capitala Imperiului Vlaho – Bulgar, condus de țarul Ioan Asan al II – lea. Ziua de 14 octombrie a fost instituită zi de prăznuire a Sfintei Paraschiva. Această mișcare s-a făcut pentru a întări poziția Arhiepiscopiei din Târnovo și de a o transforma în Patriarhie, ceea ce s-a întâmplat în anul 1235. Datorită mai multor împrejurări istorice, moaștele au fost transferate în anul 1392 la Curtea de Argeș, unde domnea Mircea cel Bătrân, în anul 1395 la Belgrad, iar în anul 1521 la Istanbul, la Palatul Sultanului. Între timp, Patriarhia Ecumenică din Istanbul a cumpărat cu 120000 ducați moaștele Sfintei Paraschiva. În anul 1643, Vasile Lupu a plătit datoriile pe care le avea Patriarhia Ecumenică față de Înalta Poartă, primind, în schimb, moaștele Sfintei Paraschiva. Pe data de 13 iunie 1641, ele au fost depuse în Biserica Trei Ierarhi din Iași, iar, în ziua de 28 februarie 1888, au fost mutate alături, în Catedrala Mitropolitană.
...Am ajuns în parcarea Bisericii Sfânta Paraschiva. Am coborât mai multe trepte, după care am trecut un poduleț suspendat pe cabluri peste tumultosul râu Penios. O răcoare binevenită, de munte... Pe malul opus, peste drumul asfaltat, am văzut versantul masiv al unui munte în care a fost săpată biserica, de dimensiuni mici, de capelă. La câțiva zeci de metri depărtare, pe drumul care urmează malul râului, se află izvorul Sfintei Paraschiva, a cărei apă este tămăduitoare de ochi. Toți turiștii din grup doreau să-și umple o sticlă cu lichidul miraculos. Am intrat într-un tunel săpat în stâncă, ca de mină, tot mai strâmt și mai scund pe măsură ce înaintam. Coborâșul era abrupt, iar pardoseala umedă și alunecoasă, așa că nu puțini erau cei care cădeau. Venind din lumina puternică de afară, în interior părea că este întuneric beznă. După ce se parcurgea circa 30 metri aproximativ jumătate de oră, se ajungea la izvor. La lumina lanternelor, prima grijă a fiecărui turist era să-și stropească ochii, după care își umplea sticla. Întorcându-se cu fața spre ieșire, se vedea luminița de la capătul tunelului și se căpăta senzația că vederea este mai bună. La ieșirea în puternica lumină a soarelui mediteraneean, această senzație era evidentă.
În așteptarea celorlați turiști din grup, care încă nu urcaseră în autocar, o doamnă își exprima nemulțumirea privind pelerinajul la izvorul Sfintei Paraschiva:
- Uitați-vă, m-am ales cu zgârâieturi la picioare, iar vederea nu mi s-a îmbunătățit.
- Poate aveați zgârieturile dinainte de a merge la izvor, dar abia acum le-ați observat, semn că ceva s-a schimbat în bine cu vederile dumneavoastră... - a constatat studentul Sofistoc Albănoapte...